Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

 

Claudiu Popescu -

Experiment: gloria

(scenariu inspirat din fapte realizabile)

 

 

             (īntr-un colţ de sală, la o masă verde, dimineaţa la deschiderea bibliotecii, un tīnăr gīnditor. Multe cărţi pe masă, toate deschise, un dicţionar gros, nişte notiţe, un stilou. Vitraliile luminate, linişte, puţini cititori şi un sentiment īnălţător de libertate sufletească, de singurătate fericită şi creatoare. Tīnărul priveşte īn sus, sprijinit īn pumni, şi īşi zice:)

            O, cītă literatură pe un subiect atīt de mic! Īn medie două sute de articole pe an despre o proteină, de douăzeci şi cinci de ani de cīnd au descoperit-o. De fapt e o problemă generală. Cum aş mai putea fi eu informat dacă pentru integrarea informaţiilor nu ar trebui să părăsesc studiul nicio secundă īn cele din zi? Toţi se ocupă de partea lor mică şi sīnt puţine revizuiri. Iată, mă imaginez mergīnd printr-un lan de grīu: fiecare spic este un articol, o parte din īntreg, pe care eu o mīngīi cu palma. Oare de ce nu aş putea fi eu secerătorul? Să culeg ce nu am semănat? Hotărīt lucru: acum este vremea recoltei. De voi reuşi să mă ridic peste numărul spicelor, fără īndoială că vor fi ale mele. Nu e să mă īnec īn numărul lor, ci să le caut la rădăcină, să merg la principiile lor. Da, mulţi lucrīnd mult īn bucăţi, eu le voi reuni munca īn principiu. Un principiu unificator, care să culeagă toate roadele din lan. Acum este vremea recoltei, adică vremea īn care nivelul cel mai ridicat de integrare cīştigă succesul şi numele īn istorie.

 

(o sală mare, plină. Cald de la răsuflare. S-a terminat prezentarea. Ecranul mare albastru se stinge. Agitaţie īn jurul mesei cu gustări şi băuturi. Grupuri de cercetători discută aprins. Se desprinde un tīnăr gīnditor şi păşeşte timid către centrul atenţiei: un om īnalt şi politicos. Tīnărul articulează cu un accent autentic:)

            - Să trăiţi domnule Engly, sīnt un tīnăr medic şi mare admirator al cercetării dumneavoastră.

            - O, mă bucur că sīnt cititori şi īn...

            - Romānia. Īncă nu am avut acces la articolul de luna aceasta, dar sīnt sigur că aţi elucidat de ce mutaţia produce activare şi nu inactivare.

            - De fapt, nu. Rămīne īncă un mister. Am arătat doar care este calea de activare.

            - Este ciudat că aceeaşi proteină poate da o boală prin inactivare şi total altă boală prin activare intensă. Nu cumva ea este de fapt mereu activă, dar la un nivel mai scăzut ca intensitate?

            - Hm, nu cred, pentru că nu s-ar explica lipsa bolii la normali.

            - S-au raportat cazuri cīnd cele două boli apar la acelaşi individ, ceea ce pare paradoxal.

            - Da, chiar eu am avut trei pacienţi.

            - Iată. Poate aceşti pacienţi sīnt cheia misterului, pentru că numai la ei nu va mai exista niciun grad de normalitate, ceea ce poate fi cuantificat. Eu nu am cum verifica această cale, nu cred că voi dispune vreodată de un laborator dotat.

            - Interesant, īnsă nu ştiu dacă va duce la vreun rezultat, pentru că proteina lor nu ne poate furniza informaţii, fiind de două ori afectată... Scuze, trebuie să plec. Cu cine am avut plăcerea?

            - Cu. Am vrut să vă menţionez ideea mea pentru că sīnteţi singurul īn măsură să o verificaţi. Nu vreau nimic. Numai bine, să trăiţi!

 

              (două laboratoare. Īntr-unul, Engly vorbeşte la telefon:)

            - Bună ziua. Engly sīnt. Am dat greu de dumneavoastră.

            - O, să trăiţi domnule Engly. Ce bucurie!

            - Am citit īn ianuarie un articol despre structura intimă a proteinei. Mi-am amintit imediat ce mi-ai spus dumneata la congres şi am trecut totul īntr-un experiment. Īntr-adevăr, singurul mod de a explica coexistenţa celor două boli la acelaşi individ este să presupui că proteina este mereu activă.

            - Şi presupun că aţi găsit altă cale de semnalizare decīt cea din articolul precedent.

            - Exact! Am descris-o. Te-am sunat să-ţi mulţumesc şi să-ţi spun că te trec al doilea autor.

            - Este onorant pentru mine.

            - Bun, aşa facem atunci.

            - Dar trebuie să ştiţi ceva: pe mine mă interesează adevărul, atīt īn ştiinţă, cīt şi īn viaţă. Īl caut, īl scriu, īl spun şi īl folosesc. Eu nu am lucrat nimic īn laborator pentru această cinste. Mă bucur că principiul pe care l-am gīndit este viabil. Atīt mă interesează, să văd dacă efortul meu integrator este eficient.

            - Spui că nu vrei să te trec co-autor?

            - Toată răsplata mea este că nişte bolnavi vor beneficia de acum de un diagnostic precoce şi vor fi salvaţi. Īn plus, o astfel de faimă īmi face mai mult rău, pentru că nu am cu ce să o alimentez.

            - Mi-ai părut mie ciudat de la congres. Te salut!

 

             (īntr-un colţ de sală, la o masă verde, dimineaţa la deschiderea bibliotecii, un tīnăr gīnditor. Multe cărţi pe masă, toate deschise, un dicţionar gros, nişte notiţe, un stilou. Vitraliile luminate, linişte, puţini cititori şi un sentiment impur, de bucurie şi reţinere. Tīnărul priveşte īn jos, la un articol tipărit, pe care īi apare numele, şi īşi zice:)

            Nu avea nicio obligaţie. Putea să nici nu mă sune. Nici că m-aş fi supărat. E destul că ipoteza s-a confirmat. Mă mir şi mă īntreb cum oare funcţionează principiile īn sufletul unui om. Poate ca proteinele din celulele lui. Important e că īn aceste experiment mi-am demonstrat că īngustimea un principiu, indiferent că dirijează nişte proteine sau nişte suflete, nu aduce de fapt o lipsă a libertăţii, ci o libertate mai mare. Dar mai important, am arătat că īl pot urma. Ce este un nume īn istorie? Nu are nimic de a face cu adevărul. Renunţīnd la glorie, am renunţat la īntunecarea minţii. Da, nu am primit ceea ce mi se cuvenea pe drept – o cinste, ci mi s-a dat pe onoare ceea ce nu am cerut. Urmează acum să īntreprind un experiment īn care să arăt indubitabil că a primi ceea ce nu mi se cuvenea pe nedrept - o necinste, duce la a primi pe onoare ceea ce cer. Şi īmi trebuie tot cineva ca domnul Engly.

 

Claudiu Popescu

28.08. nouă

 

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com