Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

 Femeie dinaintea lui Dumnezeu

Fragment din romanul în pregatire - Lapis Lazuli

Melania Cuc - redacţia Agero (foto)

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Melania Cuc - redactia AGEROAlaiul străpunse Timpul, trecu prin breşa deschisă o secundă în piatră.

Pânzătura cu însemnele vechii Dacii  se umflă în vântul dimineaţii, cântând şi jelind asmenea unui strigăt şi urlet de luptă pe viaţă şi moarte. Era ca şi cum, coborâtor din Kogaion şi Timp Infinit, steagul acela ar fi fost purtat iar de  Scorilo, Burebista, Decebal…

Mutu năvăli în joc viforos. Era, ba şarpele adunat în plăsele, ba pasăre care zboră spre stele… Apoi, revenea, intra iar în animalul care nu era.

Sări foarte sus,coborâ şi  se răsuci pe căclâie, depăşi cu un lat de cot cercul bărbaţilor, intră în rândul fetelor  ce trebuiau măritate, apoi peste femeile cu bărbat la casă. Unele  ţipară, se feriră din cale-i. Altele, mai ciudate, îi mângâiară cocoşa dintre spete, îi suflau înfierbântate-m ureche, ba chiar îl desmierdau învingându-şi sila, de parcă el, Mutu cel urât, le-ar fi făcut farmece.

Mutu le luase minţile şi el ştia asta, pentru că scoase la vedere  falusul, cioplit din lemn de mesteacăn, de sub chitonul lui tot fleanduri.

Femeile mai tinere  se ruşinară, se trăgeau îndărăt,- dar ritualul păgân învinsese şi de data aceea.

Careva cernu pubere din piatra aia albastră, numită Lapis Lazuli, peste ele, femei aflate în puterea  facerii, în jurul lor, în cercul închis, din care Mutu sări înafară şi prinse să schiaune. Acum, Cercul era prea strâmt ca să-l încapă pe el, căruia nu-i era dat să iubească.

Sub crengile de vâsc viu, din stejarul fulgerat o dată, ca sub ramuri trase din filonul aur,- dansul fertilităţii se  strângea-n laţ, se destindea, destrăma cu iuţeală şi fierbinţeală,  de nu mai era  un dans oarecare ci chiar posibilitatea Omului de-a trece Dincolo, către locul de unde Zamolxis împingea spre vicia lor carul de foc şi de gheaţă al  perpeturării.

Acum bătătura părea un staul de animale turbate. Jocul nu mai era joc ci scăpătarea materiei în starea dintâi, cercul albastru desenat  în răscruce   aprinzându-se din nimic.

Un rântezat ca de armăsar jugănit se slobozi dintre buzele acelea rose de molime intratabile şi Mutu se prăbuşi, se adună ca şarpele-n spirale, se  destinse în spasme rapide… până nu-l mai zări nimeni.

Nimeni nu-l lua în seamă pe schivnicul care dispăruse, nimeni nu-l căuta, nu se întreba dacă, chiar existase vreodată.

Bătrânii şi tinerii viciei chiuiau, se rostogoleau iar în acel dans aproape tribal şi din care numai aerul când scăpa nestrivit de trupurile prea înfierbântate, şuiera ca balaur din steagul croit din solzi de aur scos cu mâinile goale de sub detunate.

Silvana se simţi ridcată pe sus, aruncată în mijlocul vălmăşagului şi în liniştea care se lăsă, mai apoi, o singură secundă, sau poate  mai multe milenii condenstate într-un pocnet de degete, - simţi cum falusul, singurul semn că schivinicul nu era nălucire, exista precis,- îi atingea pulpele, genunchii, coapsele… prin  ţesătura  deasă a blugilor la modă în lumea ei, din care plecase.

Se simţea din ce în ce mai puţin speriată, aproape liberă şi cu înredere în soartă. Trupurile feciorilor, aşa despuiate pe jumătate, izul sudorii calde  şi amestecate cu praful zăpezii îi creau o stare de ameţeală irezistibilă. Închise ochii cu resemnare pentru prima dată de când plecase din oraşul cu civilizaţie sofisticată şi din apartamentul ei, şi ţăcănitul aparatelor electronice de tot felul îi dispăru din memoria care, acum se ... realaxa, nu se mai vedea nevoită să dea din coate, să se prefacă că răzbeşte în toate. Memoria personală lăsă loc memoriei colective, care o acapară ca pe un sloi apele  râului în devălmăşie, o purtă  lovind-o, zdrobind-o, înlocuindu-i celulele raţiunii cu cele ale fericirii absolute.

Dar ,toţi în jurul ei se prinsră deodată într-un  fel de horă, ridicară braţele cu palmele desfăcute spre soarele ghici dincolo de ceaţă.Un stol de pui de zăgan zbură în imensitatea albastră. Nu, nu erau păsări, doar palme de om ridicate  într-un punc de sudură între sutele de generaţii indatabile. În umbra lor se lăţi toată liniştea primordială şi, în care…telefonul mobil al Silvanei sună din subltil, apoi din ce în ce mai tare, cu disperare aproape umană, în buzunarul din denim albastru al pantalonilor strânşi bine pe trupul acela de femeie ce sta cu spinarea neîncovoiata dinaintea lui Dumnezeu, cel care le ştie pe toate.

 

Melania Cuc

redacţia AGERO

 


 

Comentarii

 

Thema: Revitalizare
Kommentar: Fragmentul publicat in "Agero" de Melania Cuc (din romanul "Lapis Lazuli") m-a trimis cu gandul imediat la "Frumoasa Spria", o carte pe care am citit-o in copilarie. O impletire de realitate si legenda care in Romania, mai mult decat in alte tari, ar trebui activata si luata drept un criteriu valoric al salvarii fiintei neamului.
Am intrat in Europa. Daca nu vom fi atenti la cultura pe care o livram acesteia, vom sfarsi asfixiati de popoare mai convingatoare din punct de vedere istoric. Dine l-a citit pe Karl May poate sesiza diferenta. Nu vom putea merge mereu cu Ion Creanga, Slavici si Eminescu la intalnirea cu alte culturi.
Ii doresc Melaniei Cuc sa aduca "Legendele Olimpului" in Romania de azi.
Pavel Corut a facut o tentativa si a esuat lamentabil in povesti de adormit copiii. Nu mai e necesar sa spun ca astept intreg volumul acestei autoare. Carti ca cea sus pomenita ma revitalizeaza. Ma fac sa nu-mi para rau ca n-am plecat si eu, ca alti autori talentati din Romania, la spalat WC-urile Occidentului. Am avut si motiv, ce sa ascund: am nadajduit ca pana la urma se va alege graul de neghina. Fragmentul cartii Melaniei Cuc mi-a demonstrat ca n-am sperat in zadar.
Cu stima,
Stefan Doru Dancus
E-Mail: dorudancus@yahoo.com

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)