Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

GREVĂ  ACUTĂ

(ilustrare cu voci adevărate a definiţiei grevei în franceză)

 

Claudiu POPESCU 

Grafica de Roca

 

 

Apă în care te îneci cu nămol. Un peşte intoxicat înoată cu burta în sus. Te impresionează mai mult gardul metalic smuls de vreo maşină pierdută de sub control. Piaţa nu e departe şi e încă devreme. Poţi să mergi şi printre clădiri, dar de ce să te depărtezi, malul râului e mai liniştitor. Nişte copii plonjează de pe stâlpii felinarelor. În zare, o uzină, sau o staţie de termoficare. Orice-ar fi, tot scoate fum alb, gros. Nu, îţi spui la repezeală, nu, nu există fabrici de nori, nu există!

 

M-am întâlnit cu Horia cât îşi cumpăra smântână dintr-un supermagazin.

Nu se poate ca astfel de oameni să aibă şi ei digestie.

Aşa că m-am dus şi i-am pus piedică.

Să nu uite legea gravitaţiei.

Că asta nu e filozofie.

 

(C.P., student)            

           

E bine că ţi-ai luat ghetele pentru că îţi stricai pantofii pe terenul de lîngă râu, plat, uniform, cu nisip murdar. Un pescar gheboşat se străduieşte să prindă ceva cu radioul lui vechi. Bani de alţi pantofi nu ai fi avut, decât dacă puneai mâna pe o slujbă mai de Doamne ajută. Rând de tei desfrunziţi, care-şi întind ramurile până la gard. Da, îţi spui trist, da, aşa trebuie să merg prin viaţă, îndoit de spate, cu capul în piept, să mă feresc de toate ramurile astea care vor să intre în mine.

                            

Domn’e, io stau opt ore în fund, într-o coşmelie, în curent, în zgomot,

Fără tu toaletă, fără tu aia. Normal că am oprit trenurile.

Să meargă lumea ca sardinele în autobuze.

Io vreau să-mi mărească salariu’.

 

(Rodica, angajată) 

 

Priveşti îndelung căderea de nivel de sub podul arcuit. Plante, nişte monede, o sticlă de bere şi un banc de nisip, care ieri arăta către bani, acum arată către sticlă. La ce departament ai fi repartizat dacă te-ai angaja la fabrica de nori, te întrebi. Fie la Ploaie, fie la Tunete. Un bătrân zâmbeşte şi cântă la muzicuţă ca să-i dai bani. Piaţa e aglomerată. Unii se tocmesc deja. Îi priveşti în continuare de pe pod şi te gândeşti că, de la depărtare, seamănă cu acest banc de nisip.

 

Am mâncat toată viaţa friptane şi am băut rachiu de mi s-a luat.

Dar cât să mai îndure stomacul, săracul!

Dăi şi dăi cu greţoşenii, bune la limbă, deh, dar la maţe arde!

Şi să vezi că de la o vreme vărs tot ce mănânc,

chit că e mazăre fiartă cu scovergi.

Nimic, domnule! Şi apă dacă beau face urât.

Nu mai vrea să macine.

Parcă a intrat în grevă.

 

(Make, pacient) 

 

Stai şi priveşti o armură în vitrina unui anticariat; singura piesă ne ruginită e apărătoarea gambei. Scump. Mulţimea se strânge în jurul copacului din centrul pieţei. Fruntaşii şomeri, asistaţi de oficialităţi, au adus alt nefericit la execuţie.  Îţi e milă de el, de data asta tipul e chiar simpatic, alb la faţă, cu trăsături de copil. Se zbate şi încearcă să-şi demonstreze nevinovăţia. Sărmanul, nu a aflat că tăcerea nu e lipsa cuvintelor. Ha, ha, zâmbeşti ironic şi îţi spui în gând: acela moare şi tu ce faci? Mai bine i-ar prinde o ţigară decât să vorbească. Nu are scăpare, nu s-a ferit ca tine de ramuri, mulţimea îl va sacrifica. Şi nici măcar nu a apucat să fie tocmit la vreo slujbă.

 

Nu sunt un suflet revoltat, în ciuda profesiunii mele

care mă obligă la o luptă permanentă cu ideile.

Dimpotrivă, sunt tihnit. Nu vreau să deranjez pe nimeni,

mai ales că nu fac parte din vreo organizaţie ca să jenez cu tihna mea.

Cu trupul M-ei, e altă treabă. Îl doream ca un turbat.

Şi când era indubitabilă împlinirea poftei,

am deschis uşa şi am plecat.

Aşa, în semn de protest, ca un grevist, ca o palmă dată durerii.

 

(Octavian, intelectual)    

 

Un pumn de nisip din piaţă, o execuţie, o altă livadă la care te-ai tocmit să lucrezi pe vară. Măcar culegi roade. Nu puteai să faci nimic să-l salvezi. Şi nici să distrugi piaţa, că trebuie găsite undeva locuri de muncă. Şi nici să stai drept, precum pomii pe care îi vei culege pentru bani de pantofi. Nu poţi să te revolţi şi nimic mai mult. Nu poţi face grevă, pentru că nu ar fi legal. Greva e ceva organizat, nu poţi să te trezeşti, tu, şomer, să faci grevă. Eu îţi propun să cauţi cuvântul grevă în vreun dicţionar franţuzesc şi să mă ajuţi să scriu proza aceasta, dar pleci agale pe malul râului. Şi taci.

 

Cine sânt io? N-am slujbă, n-am casă, n-am titlu.

Statul nu-mi dă nimic. De ce să votez?

Nu sânt nimeni. Aşa că nu mai mănânc.

Să vedem, îi pasă cuiva?

Mai bine m-ar spânzura în faţa primăriei,

aşa măcar contez cumva.

Nu mai mănânc!

Un om e ameninţat cu moartea astfel.

Deci toţi!

Să vedem, îi pasă cuiva?

... sau greva foamei e tăcută?

        

(George, şomer)    

 

.........................................................................................................................

 

 

Claudiu POPESCU

Iunie, 2008

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)