Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

JURNAL DE VACANŢĂ

Debut: Gabriel Fomino

 

 

Gabriel FominoGata, a venit vacanţa. Am hotărât să plec anul acesta în vizită la mătuşa Marea. La Techirghiol. Mama Terra mi-a spus că nu-mi mai suportă greutatea. Că sunt prea încărcat de păcate şi de sudoare. De sudoarea pe care am adunat-o după munca pe care am depus-o ca să-mi plătesc păcatele. M-a trimis să mă spăl şi să mă tratez. Să-mi tratez sufletul.

Aşa c-am plecat. Mi-am luat băgăjelul, picioarele la spinare şi m-am dus la Ea, Marea. Ea este doctorul meu. Mă trateză de toate. Ea şi unchiul Soare.

Am ajuns pe-nserat. Mi-am luat camera în primire şi m-am dus pe faleză să prind o briză de aer iodat . În aerul răcoros al nopţii am dormit imediat.

Bine odihnit după o noapte fără vise şi nederanjat de nimeni am aşteptat cuminte să-mi primesc fişa de tratament - gimnastică, masaj, electroterapie, băi cu nămol – aşa scria pe fişa mea. Cam şapte proceduri pe zi, cu mici pauze între ele. Prânzul pe la 12,30 sau 13,30 la regim comun, fiind destul de bine preparat, dar cam insuficient (anul trecut m-am păcălit cu regimul digestiv – total fără nici un gust).

După toate acestea, somn de voie. Mă trezesc vioi şi plin de vervă, iau microbuzul pentru Eforie Nord. E timpul pentru prima vizită.

E linişte. Câţiva turişti români şi străini pe ici pe colo, încearcă să-şi găsească locul. E drept, a trecut de 15 septembrie şi majoritatea şi-au facut concediile în vară.

Ajung pe faleză. Cobor treptele vechi de travertin şi păşesc apoi cu picioarele goale pe nisipul moale şi răcoros. Încerc să iau primul contact cu Ea. Mă atinge uşor cu degetele reci pe picioare. Mă ceartă că am neglijat-o atâta vreme. A trecut un an şi jumătate de când nu ne-am văzut. Şi totuşi nu e aşa supărată pe mine. O simt. Braţele ei au început să se încălzească uşor. Ştie că nu depinde de voinţa mea, de dragostea mea pentru Ea.

A început chiar să mă alinte cu braţele ei albe de spumă. Se bucură. Se bucură că mă vede, că n-am uitat-o. Păi cum s-o uit, nu-i mătuşa mea? Nu e Ea cea care-mi vindecă rănile? Rănile sufletului? Cum să uit îmbrăţişările ei, masajul pe care mi-l face cu braţele ei puternice.

Ies din apă şi mă plimb cu picioarele goale pe digul de beton. Mă duc până la capăt. Vântul mă mâng|ie şi el. Îmi spune povestea lui. E bătrân şi are multe de spus. Poveşti de demult, cu piraţi şi corăbii cu mătăsuri şi alte comori care mai de care.

Cu fete frumoase ce s-au aruncat în mare la Cap Caliacra să nu le fure turcii.

Câţiva delfini vin aprope de ţărm şi fac giumbuşlucuri. Au fost remarcaţi de cei de pe dig şi-şi fac în continuare numărul acrobatic. Soarele se ascunde undeva departe după hotelurile şi vilele construite mai demult sau mai recent în oraş.

Mă-ntorc la Sanatoriu. O doamnă mă-ntreabă dacă vreau să merg cu dumneaei la Mânăstrire după cină. Îi promit să o-nsoţesc şi mă duc la masă.

A-nceput să se-ntunece bine, dar pe cer sunt ceva nori ce încă mai păstrează urme de raze roşietice. Din biserică se-aud glasuri duioase de măicuţe ce-nalţă rugi către Maica Domnului. Vecernia a-nceput de-un sfert de oră dar mai găsim încă loc să ne strecurăm înăuntru.

Este încă unul din locurile pentru care am venit aici. Măicuţele de la mânăstira aceasta au nişte voci divine. Pur şi simplu ai senzaţia că te ridici de pe loc şi pluteşti. Ai sentimentul că te ridici în ceruri spre adevăratul Rai. Nu mai spun de grădina în care o sumedenie de trandafiri ce sunt îngrijiţi cu mare atenţie Îţi dau aceeaşi senzaţie mirifică.

Am reuşit în seara aceasta să mai scap cât de cât de o parte din greutate. Mi-am spălat o parte din păcate. O simt. Simt că sunt mai uşor. Voi reveni în mod sigur peste câteva zile să-l văd pe Părintele Arsenie Papacioc să-I rog să mă binecuviteze.

Cea mai mare bucurie am avut-o acum în momentul în care am realizat că voi fi singur în cameră. Cetăţeanul cu care ar fi trebuit să stau este din Constanţa şi pleacă după tratament acasă. E un tip simpatic şi chiar dacă ne vedem rar Îmi face plăcere prezenţa lui. Păcat că n-am avut anul trecut un coleg de cameră ca el. Chiar dacă toarce uşor, cred că m-aş fi înţeles cu el destul de bine.

Cât m-am plimbat pe ici şi colo prin staţiune, am observat unele lucrări de constucţii chiar lângă mănăstire. M-am tot întrebat ce se face acolo şi până la urmă am întrebat un muncitor de acolo despre lucrarea respectivă. Am aflat că urmează să se contruiască o biserică nouă şi mai mare. Mă întreb totuşi cum va pica viitorul Cazinou chiar lângă biserică.

Am aflat că cineva a cumpărat o clădire veche, pe care vrea să o transforme în Cazinou. În fine, astea sunt chesiuni ce-i privesc pe tovarăşii edili, dar mă tem că aceştia nu prea sunt prea interesaţi să respecte decât legea propriului buzunar.

Colac peste pupăză, aflu că nu sunt locuri pentru prelungirea sejurului şi că trebuie să-mi fac bagajul peste câteva zile. Mă gândesc să plec cu microbuzul până la Bucureşti, dar până la urmă aflu de un tren Intercity la o oră rezonabilă. Am reuşit să-mi fac c|teva proceduri,Îmi iau rămas bun de la c|teva persoane şi-mi iau zborul către casă.

Ca şi la venire observ unele îmbunătăţiri ale CFR-ului În materie de confort.

Ajung acasă cu satisfacţia unei vacanţe reuşite în mare parte cu toate că m-am gândit de câteva ori, că toamna e mai frumos la munte şi că primăvara este mai potrivit pentru mare, mai ales din punct de vedere al peisajului.

Şi uite aşa am plecat încă o dată acasă fără să-mi iau rămas bun de la Ea, Marea. Şi cine ştie când voi mai ajunge să-i dau bineţe ?

 

Gabriel Fomino

 

Comentarii de la cititori

 

-------------------------------------------
-- Formular: 'Parerea'
-------------------------------------------

1. Ce doriti sa ne transmiteti?:

2. Tema / articolul / autorul::'Jurnal de vacanta'
3. Numele si prenumele Dvs.:'MANTA MIHAELA LUCIA'
4. Adresa Dvs. E-mail:'luciamanta@yahoo.com'
5. Numarul Dvs. de telefon (fix):'021.781.20.55'
6. Numarul Dvs de telefon (mobil):'0722.153.582'
7. Textul mesajului Dvs.:'Buna ziua. LA MULTI ANI! Îl felicit pe domnul Gabriel Fomino pentru articolul de debut. A scris frumos, cu daruire. Sper sa scrie multe articole de aici înainte. As dori sa devin o colaboratoare de baza a revistei, daca se poate. Si eu scriu poezii, proza. Un An Nou mai bun, cu sanatate si reusite! Cu drag, MANTA MIHAELA LUCIA'


 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)