Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

Miercurea din cenuşă

Melania Cuc

(fragment)
 

 

Din nimic, o vrajă, ce nu poate fi regizată de om, coborâ peste noi toţi, oameni şi insecte.
Cei doi, de pe covorul ca de rugăciune, par să se înţeleagă într-o limbă neomenească.
Între timp au apărut şi pernele cu fireturi de mătase şi ciucuri mov ca floarea scaieţilor. Este de faţă şi servitoarea, o turcoaică cu bust generos adunat în işlicul colorat ca o floare de trandafir de dulceaţă.
Poartă tava de argint cu boluri transparente şi pline ochi cu şerbeturi alese anume pentru Contesă.
Arap ronţăie un măr şi, din când în când, mai trage câte un fum din narghileaua în care apa face bule de aer fierbinte.
Pe covorul cu motive vechi de la cap la coadă, Contesa şi Arap Alb joacă şah.
Este un joc inteligent sau unul de hazard?
Habar n-am.
Partida a început fără piese, fără miză precisă.
Caii, turnurile, nebunii, pionii şi regele negru… stau lângă regina albă şi decapitată, sub fâlfâitul de aripi îmbâcsite de polenuri gata fermentate.
Gest inteligent, Contesa a făcut prima mutare. Arap următoarea…
Remiză.
Par a fi singura pereche fără probleme de pe Planetă, nu se grăbesc, au toată veşnicia la dispoziţie.
Pe tabla din marmură unsuroasă, peste piesele lucrate în atelierele levantine, regi şi regine, cavaleri şi turnuri de pază, ofiţerii şi caii îmbrăcaţi într-o singură armură, peste pionii anonimi - toţi sunt pifani ai unui război fără de eroi.
Lăcrimez, îmi intră în ochi polen desprins din desenele de pe aripile parcă pictate de îngeri.
Casc şi un somn una cu moartea simt cum mă fură, cum împânzeşte tot insectarul.
Îmi las capul greu pe mâna dreaptă, par adormită.
Cei doi joacă din ce în ce mai lucid partidă după partidă. O fac fără furie, fără dorinţă de câştig, fără pasiune.
Nu ştiu câte seri şi nopţi au trecut laolaltă, dar au fost desigur destule, pentru că văd cum părul în barba lui Arap creşte, se face din negru, alb ca bumbacul, curge peste piepţii hainei din ţesătură fină de Bagdad.
Contesa-i hotărâtă să câştige bani şi încredere.
Figurinele de fildeş se mută ca şi singure, fac obiectul unor stratageme de luptă demult pierdută.
Se spionează în draci, se înfige stiletul în spate, se face tot ce e posibil militar, ca să fie cucerită reduta.
Pentru prima dată în basm, Arap Alb este prins într-un joc din care nu va pierde, nu va câştia.


- Şah mat, viteazule ! triumfă femeia şi, cu sângele revenindu-i în obraji, îi dă mâna s-o facă pe nebunatica.
- Ai pierdut, eşti bun de pedeapsă !
- Fă ce vrei cu mine, Contesă !
- Din două una; ori traversezi sera cu fluturi gol puşcă, ori… mă iei de nevastă!


Ha, ha… Este doar o glumă!
Femeia împăcată cu sine ar vrea să renunţe la intenţie, dar prinţul nu ştie desluşi un coşmar de realitate.


- Cosânzeano, dacă mai am nevoie de halva şi apă rece, te voi chema de îndată. Acum, te rog, retrage-te, în iatacul tău, aşa ca o domniţă adevărată.


Fata cu bust generos şi iminei de mătasă pe picioarele frumoase, nu protestează - face plecăciunea de rutină şi dispare dincolo de paravanul japonez, pe care abia în clipa aceea îl văd în vegetaţia luxuriantă a spaţiului claustrofobic.


Arap îşi descheie calm, unul câte unul, nasturii de sidef ai cămăşii albe şi lungi până la călcâie. Desface brâul lat de o palmă, din jurul taliei sale. Lucrează încet, privind direct în ochii Contesei, care-i rezistă ca într-un experiment de hipnoză.


Acum, gol ca Adam în Eden, se plimbă pe aleea plină cu pietre de marmură şi leşuri de fluturi.
Are pielea ca bronzul vechi şi muşchii i se văd cum se mişcă, perfect sincronizaţi cu ideea mişcării. Nu se grăbeşte, nu leneveşte. Face drumul pedepsei corect şi nu emană nici cea mai mai vagă tentă de vulgaritate.


Când revine pe covor, are braţele întinse ca Iisus pe cruce.
Mii de fluturi şi larve de fluturi, ciorchini de culori diferite stau prinşi de el ca de un copac straniu. Are fluturi în pletele-i retezate pe frunte, în gene şi pe sprâncene, pe fiecare vârf de deget împodobit cu inele. Nu-şi afişează nici nu-şi ascunde bărbăţia proverbială şi, ca un prinţ de rang vechi, cum cere povestea, trece prin furcile caudine ale femeii bogate, cu scrâşnetul de măsele acoperit cu un zâmbet de mascul pur sânge.
Contesa sigur, simte şiroaie de transpiraţie pe şira spinării, dar rîde sadic - face haz de necaz, de ea ca femeie, de prinţul scăpătat şi care a învăţat repejor legile afacerilor de miliarde - râde de lumea asta mizerabilă şi care îi creează atâtea probleme.
Harap Alb îşi îmbracă haina princiară, se lasă turceşte, pe covorul de Samarkand, cu gândurile duse aiurea.
Nu-l mai interesează femeia ridată şi cu dotă un munte din aur.
Bate din palme.


Consâzeana, îmbujorată, vine rapid, cu flaconul de parfum scump, din care îi toarnă gâlgâit, generos, în căuşul palmelor.
Mirosul din seră se amestecă cu cel de mosc veritabil. Prinţul îşi spală palmele, ca Pilat din Pont.
Fata frumoasă îi şerge degetele pe rând, cu pletele sale şi se retrage. Ţine privirile plecate, dar şira spinării e ca o linie, dreaptă.
- Încă o iubeşti ca nebunul pe Cosânzeana asta, prostuţă. De ce nu o iei de nevastă?


- Haram! Ea nu-i din lumea care mă aşteaptă…
- În Secolul ăsta nu mai contează împărăţiile, mezalianţele… Inima ori banii sunt cei care dictează.
- Şi sângele neamului...
- Cei din neamul tău erau cât pe ce să mă arunce în aer. Umblam prin Bazar, când: Buuum! Bomba !


Am văzut trupurile sfârtecate, răniţii… De ce nu puneţi punct ostilităţilor!?


- Ai luat-o razna, Contesă. Să fim rezonabili, Pacea este doar aşa - un substantiv inventat de oameni, nu are consistenţă.


Pentru ce am mai fabrica arme, muniţie, dacă nu ar exista zone de conflict aproape permanente ?


- Facem Marşul Păcii!
- Dacă vrei să ajungi iar în cămaşă de forţă, încearcă să ieşi cu idei comniste în stradă!
- Dar, şi unii şi alţii aţi tras fără reţinere! I-aţi pus la zid, i-aţi excutat! Bieţii de ei, civili şi nevinovaţi.
Arap şi-a lăsat capul în pipet ca un berbec nătâng. Îşi adună picioarele sub şezut, apoi şi le întinde cu obrăznicie, până când atinge cu degetul mare crinolina Contesei.
Bărbatul simte mătasa umezită dar încă răcoroasă, acoperindu-i tălpile pleznite de drumul prin deşert.
- Bei o limonadă, o cafea? Zice.
Ea îi răspunde printr-un gest ce ar vrea să însemne indiferent, se lăsă cu tot trupul ei micuţ, peste picioarele lui, care miros a basm, a mosc şi transpiraţie adevărată, de om.


Ar vrea să fie o cadână tânără, să îi ungă trupul plin de răni şi păcate cu ulei de cocos, cu mirodenii nepoluate.
Îi masează doar tălpile cu scobitura adâncă, apoi călcâiele şi iar, înapoi pe mediană, ajungând la degetul mic, la cel mijlociu, la cel mare, şi aşa mereu, numărând în gând, înainte şi înapoi de o mine şi una de ori.
Arapul are obrazul uşor congestionat sub bărbuţa cănită.


Ea constată că-i slăbăog. El se preface a fi ruşinat ca de un mare păcat. Îşi ascunde faţa în perna de mătasă umplută cu puf de pinguin.
Eu am prins să transpir şi simt pe buze sărătură de sânge. Mi-am muşcat buza ca să nu ţip.
Sunt furioasă pe femeia proastă care face jocul bărbatului. Un bărbat nepotrivit ei şi care o joacă pe degete.
În fond e viaţa lor. Facă ce vor.


Ies din insectarul duhnind a metamorfoză şi a luptă pentru perpetuarea speciei.


În urma mea, garda de corp, trânteşte uşa din sită, închide locul prin care era cât pe ce să fugă, să se elibereze cohorte de fluturi adevăraţi, nu din hârtie sau din staniol.
 

Melania Cuc

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)