Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Pagini duminicale

Ileana Vicic  Stanka - Slovenia

 Impresii si pareri personale in FORUM

     

Harije,Slovenia, 10 februarie 2006
 

CARTEA CEA MAI IMPORTANTA ESTE SFANTA SCRIPTURA


Cartea cea mai importanta pentru mine este Sfanta Scriptura.
Din ea curg izvoarele vietii, din ea se nasc inspiratiile,meditatiile,intrebarile si raspunsurile.Cat de citita va fi in viitor ,nu stiu;tineretul de azi este diferit de cel trait de mine. Dar ma-s bucura sincer, daca aceasta Carte Sfanta va fi sursa bucuriilor pentru cei din epoca noastra, si nu numai. Cred ca ea va invia intodeauna in vietile celor ce se adancesc in studierea ei. Cred ca va renaste in inimi fara sens. Inca nu pot spune cine sunt eu ca scriitor; pot spune cine am fost ca om firesc si cine sunt ,prin Isus, prin viata noua pe care mi-a dat-o.El ne slefuieste, ne formeaza in calatoria noastra pe acest pamant. In scoala generala, ca si copil am citit multe carti recomandate de invatatoare ,in liceu m-am indragostit de scrieriile lui Ionel Teodoreanu, Eminescu, Cosbuc, Labis, Bacovia,N.Stanescu,Magda Isanos,si as putea continua insiruirea pana dimineata. Cioran , Noica , Eliade…Rabindranath Tagore.Am citit filozofie, poezie, politica ,medicina , psihologie, teologie din toate domeniile. Un autodidact.
Ioan Alexandru, iata un nume care m-a
marcat. L-am ascultat in tara de nenumarate ori. M-a intristat stingerea lui. Ana Blandiana, Adrian Paunescu din cenaclurile lui, Ionel Petran un prieten, poet drag, metafizic, din diaspora. Cred ca toti au pecetluit creatia mea intr-un mod diferit. Dar cel care ma inspira si-mi da raspuns la toate intrebarile si confuziile mele este Domnul Isus, Salvatorul nostru. Imi este foarte clar de unde vin si unde ma duc .
De ce scriu, iata o alta intrebare buna, o intrebare buna. Pentru
mine scrisul este o forma de refulare, de eliberare; ca si rugaciunea – respiratia sufletului. Scriu pentru mine insami si nu numai, pentru prieteni, iubitorii de arta, pentru cei care pretuiesc poezia, literatura, muzica, pictura, intr-un cuvant artele frumoase. Sunt o fiinta simpla, o fata de la tara, nascuta in Vestul Ardealului inlantuit de munti, campii si paduri. Din copilarie pana in adolescenta am fost foarte legata de natura in special de Valea Crisului Alb ,unde am copilarit. Aceste meleaguri pentru mine sunt sfinte, sunt locurile unde am scris prima poezie, locurile unde oricand ma regasesc. Majoritatea poeziilor sunt scrise in tara si in strainatate.  

Viata mea literara a inceput in anii din clasele primare, cu cateva compuneri. Daca le veti citi, veti observa simplitatea primelor poezii, sunt trepte spre Cer. Am inceput cu pagini de jurnal, proza scurta descriind natura, starile sufletesti, emotiile, esecurile si victoriile.Visul meu, dorinta mea cea mai ascunsa, era sa devin scriitoare-pana la un moment hotarat de bunul D-zeu, pentru ca toate lucrurile sunt sub controlul lui Sfant; zbuciumul vietii, impotrivirile celor din familie, circumstantele, lipsurile vietii ne formeaza si ne constientizeaza de realitatea dura marcandu-ne dramatic sau pozitiv.Dupa terminarea liceului, am pornit de-acasa de la zero, fara suport spiritual sau material, incepand sa traiesc pe cont propriu, stabilind-ma pe propriile picioare sau destabilizandu-ma.


Marturisirea mea ar putea continua la nesfarsit, printre altele si cu aceste
"pagini duminicale".
Este o zi Sfanta de duminica, matinala. Sunt Ingeri care ne trezesc, ne
infuenteaza pozitiv, inspirandu-ne de departe. Este o dimineata rece de iarna, cu un peisaj pitoresc, glacial.Sunt in camera de zi, singura .Sotul meu doarme, iar eu citesc, meditez. Acum s-a luminat de ziua, asa ca mi-am permis sa ridic roleta si sa privesc minunatul tablou din fata casei noastre; lacul care este trecut in istoria slovena, muntii, cerul…
O frumusete care-ti imbata si incanta sufletul. I-am
schitat in blocul meu de desen; doar ca-mi lipsesc culorile, penelul si acuarelele. M-a trezit Ingerul Domnului inainte de ora cinci, ora Sloveniei.Cand am iesit in curtea casei noastre sa respir aer curat, am simtit mirosul de tamaie proaspata, cu adevarat. Am facut o paralela si m-am regasit undeva, intr-o capela sfanta. Cine sa fi fost, daca nu Ingerul Domnului, sa tamaieze curtea socrului meu, daca nu Preotul Sfant, Profetul sfant, Suveranul naturii?
M-am reintors in dormitor, incercand sa adorm ; dar fara succes.Stand in
veghere,meditand,a m inceput sa interpretez ceea ce m-a trezit. Visul a fost asa de real ,atat de viu ,ca as fi vrut sa nu inceteze.
Am vazut lucruri atat de frumoase ca nu se pot spune. Se facea ca eram
in Romania, in locurile natale din copilarie. Eram intr-un lan mare de grau neidentificat, apoi m-am mutat in alta parte in Ardeal aproape de casa tatalui meu. Am vazut o plantatie de vita de vie care incepea din fundul gradinei noastre, dincolo de canal. Intre canal si plantatie, era o distanta de vreo douazeci de metri.
Plantatia incepea din dreptul gradinii noastre, dincolo de canal, in
partea stanga care duce spre Aurica lui Hodoc si pana la jumatatea
pamantului agrar de langa Crisul Alb . Era atat de
frumoasa plantatia de struguri,atat de reala , de bogata, incat nu ma mai saturam s-o privesc. Eram asa de fericita de ceea ce vedeam, era ca si un izvor nesecat de har, ma simteam implinita privind aceea plantatie plina de rod din fundul gradinii noastre …
Apoi se facea ca eram ca un inger, am inceput sa ma inalt ,sa plutesc
in eter, oprindu-mi privirea spre o noua descoperire:un lan mare, mare de grau. Era atat de frumos, de sanatos, de bogat . Ce senzatie ! Holdele era pline gata de recolta, spicele erau atat de inalte, aveau o culoare vie pe care nu o pot reda; nu o pot decat accentua intr-un eventual tablou. Apoi privirea mi s-a oprit spre o portiune din lan;  am vazut un vartej al spicelor de grau, rascolite ca dupa o furtuna. M-am oprit din calatoria mea si am vazut grupuri de fete-femei, si grupuri de feciori-barbati in acel lan, care isi alegeau fiecare perechea, iubitul-iubita, inlantuindu-se, iubindu-se, tremurand. Si visul a continuat implicandu-ma si pe mine.


O, nu M-atinge, Miriam ,caci inca
n-am fost …acolo sus…la Tatal Meu…
Šalom Lahem! Eu sunt! Cel care vine!
Eu sunt! Cel rastignit! Cel din mormant!
Pe Tatal meu Il va cunoaste-oricine.
Toata puterea-n cer si pe pamant
Mi-a dat-o El. Acum luati Duh Sfant!
(Taine-Costache Ioanid)


Va jur, fiice ale Ierusalimului,pe caprioarele si cerboaicele de pe camp:
Nu starniti, nu treziti dragostea, pana nu vine ea! (Cantarea Cantarilor 2:7)
#
"Limba noastra-i o comoara "chiar daca nu ma ajuta prea mult intr-un
mediu strain,insemnatatea ei este imensa ,de nedescris.Nu-mi pot
imagina viata fara limba romana, ea este in
sufletul meu; cu ea m-am nascut pe buze, in ea am fost educata si formata sa gandesc. Limba romana este ca un virus, te stapaneste ca o obsesie, ar spune partenerul meu .Cu alte cuvinte, limba romana este fagurul, mierea mea de albine, mana cereasca care-mi lipseste.Memoria ? Memoria ,ca un concert baroc ? ."Memento mori", "Remember for time".
Dar cel mai mult imi place textul din Habacuc
3:17, care spune asa: "Caci chiar daca smochinul nu va inflori, vita nu va da rod, rodul maslinului va lipsi si campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in Dumnezeu, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!" si continua intr-un mod asa de frumos: "Domnul Dumnezeu este taria mea, El imi face picioarele ca ale cerbilor, si ma face sa merg pe inaltimile mele".

Ileana Vicic Stanka

Slovenia

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii,   in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor,   conceptia paginilor,   redactarea şi Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]