HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

 

Invio NEVIS, Craiova –

PRO

 

Autobiografie:

 

- Născut în mijlocul verii în ciuda prezicerilor.

- 1987-1994: şcolar exemplar, visător şi necunoscător al lumii exterioare până în
  clasa a V-a, la prima "trezire".

- 1994-1999: liceean plutitor ca toţi ceilalţi, cu puţine frustrări din partea şcolii, dar
   cu multe frustrări din partea fetelor - a doua şi ultima "trezire".

- 1999-2003: student mai mult sau mai puţin eminent.

- Regretant al trecutului, visător al prezentului, clarvăzător al viitorului.

- Mort azi, ieri şi mâine.

 

Noaptea II

 

O lumină fără seamăn lucea acum in cameră. Stângaci se aplecă şi sărută pământul cu obrazul. Ceva ciudat şi negru îi ieşea din mâna dreaptă, de o dimensiune medie. Se clătină un pic şi o durere imensă îi cutremură trupul. Nu ştia cât este ceasul dar nici nu-l interesa. Trecu prin faţa oglinzii în care văzu o umbră, şi îşi continuă drumul spre camera de lângă.
Îi era o foame cumplită şi nu mai ştia ce să mănânce.
După câteva clipe de indecizie alese o bucată din primul fel de mâncare pe care îl găsi. Alunecă spre camera lui. Somnul semăna cu o trezire. Nu avea ce face, trebuia să se culce.
Aşteaptă...

 

Noaptea III

Dincolo se auzeau nişte zgomote fără urmă.
Ridică uşor capul. Era dimineaţă. Parcă avea creierul în vacanţă. Nu ştia cănd trebuie să se scoale din pat. Uşa se deschise sensibil, uşor, vizibil. Un căpşor de fetiţă apăru. Ochi galeşi, albaştri, păr blond, năsuc desenat, totul părea perfect.
Era ea, cea pe care o iubise în ultimele două săptămâni.
- Te trezeşti sau te mai las să dormi? Am multe să-ţi povestesc. Ea încerca să-l facă să se ridice, avea atâtea să-i spună şi pe deasupra avea un dor nebun de buzele lui.
El ridică uşor capul. Era plictisit de tot ce spunea ea, de poveştile pe care credea că s-au întâmplat în noaptea trecută, de vise şi premoniţii. Pe de altă parte nu mai putea adormi la loc şi în plus dorea să o sărute.
- Da. Mă trezesc. Dacă faci cafea să imi aduci şi mie o ceaşcă. Îmi place mult cafeaua ta, şi, stai un pic...Vino puţin.
Se întinse şi o sărută mărunt pe buze. Chipul ei radie de fericire pentru o clipă. Fericirea păşea acum liniştită în casa ei.

 

Noaptea IV

 

Urmări cu atenţie mersul ei agale până în bucătărie. Era extenuat de o noapte fără sfârşit. Clipiri difuze ale luminii din geam îl făceu să creadă că visează. Pentru o secundă era confuz şi nu putea să-şi mişte ochii din loc, de parcă o durere îi ţinea capul în loc ca două cuţite înfipte prin ochi, în adâncurile capului.
- Azi noapte în timp ce lucram am apucat să citesc din ziarele de ieri... în oraşul nostru există o fantomă de care toată lumea vorbeşte şi care toţi o văd, dar nimeni nu poate să o surprindă pe film sau în poză. Nu-i aşa că e ciudat?
Ridică o bucăţică de păine. Privi spre ea cu puţină curiozitate plictisită şi încercă să-i facă pe plac.
- E poate şi un loc anume pe unde apare fantoma asta? Să nu te întâlneşti cu ea noaptea când pleci. Zâmbea dulce, în ciuda oboselii vizibile.
- În ziar scria că la câteva blocuri de noi, pe o stradă, "Eroilor" cred. Eu nu merg pe acolo. E în sensul celălalt faţă de unde merg eu.
Îi plăcea mult să zboare şi ochii ei albaştri îl purtau întotdeauna spre cer, spre orizont. Zbura de fiecare dată când o privea.

 

Noaptea V
 

Discuţia îşi urma cursul normal, ea era panicată în orice povestea despre ce auzise, el la fel de plictisit şi nepăsător, visător. Doamne cât de diferiţi pot fi bărbaţii faţă de femei. Vedea cum o consumă povestea, cum o incită orice ştire, cum nu se poate abţine din exclamaţii dureroase pentru urechile lui obosite de nesomn.
-Şi chiar în magazinul cu camere de filmat a intrat şi vânzătorii spuneau ironic că a dispărut decât un pachet de ţigări, îţi vine sa crezi? Un pachet de ţigări... Gesticula din braţe, punea patos în tot ce spunea, era în transă excitată.
-Şi nu ai aflat măcar ce marcă de ţigări a dispărut. Poate vreau şi eu să fumez aceeaşi marcă...Zâmbea ironic.
Copila se întoarse spre el. Ochii erau stinşi de nori. Era supărată rău.
-Bine, dacă nu vrei nu îţi mai povestesc nimic. Se bosumflă. Întoarse spatele şi aşteptă cu capul în jos. El abia acum îşi dădu seama ce făcuse cu „glumele” lui.
-Iarta-mă. O atinse uşor pe braţ şi se apropie de ea. Nu putea să vadă zâmbetul din triunghiul buzelor delicioase ale ei. Ea aştepta mai multe scuze. Se juca cu el.
-Nu am vrut să te supăr, niciodată nu vreau să te supăr. Nu am înţeles ce era aşa de important în legătură cu această fantomă dar acum înţeleg.

 

Dolcema
 

-Definiţia unui cuvânt-

De ce sufletul rece al meu s-a topit la auzul unor cuvinte atât de simple şi banale, atât de obişnuite la un moment dat,..dar nu atunci, nu în acea zi, nu în acea clipă. Realismul te loveşte în cel mai greu moment, în cel mai ferict moment.
Secunde de halucinaţie, puţin aşteptate şi dulci, atât de dulci încât orice clipă de fericire de până atunci au părut vechi file de poveste, dintr-o carte tare, tare prăfuită. Nu puteam crede că un moment atât de fericit poate veni aşa, pe neaşteptate, într-o secundă, într-un loc atât de obişnuit.
Aceea era secunda, acela era momentul de eternă fericire, acea privire numai pentru mine, numai a mea...
Deşi nimeni nu ştie despre ce scriu şi nimeni nu va putea simţi vreodată cum un fulger îl trăzneşte când o anume fată l-a privit într-un fel. Ceva inimaginabil se poate întâmpla, ceva ce cuvântul IUBIRE este prea slab pentru a descrie. Să inventez un nou cuvânt şi să-i dau această definiţie... Să-l numesc..."DOLCEMA"-secunda de trăznet şi fericire, de iubire imensă şi ireparabilă ameţeală, secunda visului apus şi visului prezent; clipa pe care o poţi lungi şi care ţi-o poţi aminti oricând şi oricum.

 

Invio Nevis

Craiova

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com