Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Sfīrşitul zilei

Loredana Stirbu - Romania

 

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Nu era o vreme de plimbare, asta īn nici un caz.Vremea picnicurilor se dusese. Nori mohorīţi cerneau o ploaie măruntă şi rece. Parcurile erau goale, trecătorii puţini şi grăbiţi.Venise toamna.
Intrată īn holul blocului doamna īşi scutură umbrela. Stropii se imprăştiară in toate părţile, pe cimentul coridorului, pe vopseaua murdara de pe pereţi cīţiva stropi nimeriră şi pe uşa vecinilor. Apoi intră īn lift şi apăsă pe unul din butoanele pe care nu se mai putea citi nimic. Liftul se opri la etajul al treilea unde coborī, lăsīnd uşa liftului să se trīnteasca īn urma ei.
Īşi deschise poşeta īn căutarea unei chei care nu se voia găsită. După cīteva minute de căutare intensă scoase o legătură de chei de care atīrna un breloc din blaniţă pufoasă rozalie. Deschise uşa.

-Ai venit?
-Da, am sosit. Īşi lăsă cheile cu grijă, ca sa nu zgīrie furnirul, pe noptiera de la intrare.
-Uite asta īmi place la femei, poţi să le trimiţi oriunde că precis nu vor veni la timp.
-Ei şi tu acum, glasul femeii sună agasat, m-am īntīnit cu Mariana fata vecinului Dinu. Aia care s-a măritat īn Spania. Şi ce voiai să fac? Să trec pe lăngă ea ca o nesimţită?
-Puteai să-i dai bună ziua şi să te duci mai departe. Puteai să-i spui că ai un bărbat care e bolnav, acasă şi trebuie să īi duci medicamentele, asta puteai să faci.
-Hai lasă, nu mai fi aşa scorţos, exagerezi ca īntotdeauna. Am īntīrziat doar cīteva minute.
-15 minute şi 30 de secunde mai exact, īi răspunse bărbatul īmbufnat. Ai plătit curentul?
-Da, īi răspunse femeia īn timp ce pregătea ibricul pentru ceai. De tei sau de muşeţel?
-Ştii bine că urăsc ceaiul de muşeţel şi de 30 de ani mă tot īntrebi.
-Īmi place cum te răţoieşti de fiecare dată cīnd te īntreb. Īn asta eşti constant.
-Adică cum? Ce vrei să spui că īn alte lucruri nu sunt?
-Păi īn tinereţe īţi plăcea să faci sport, acum nu, īn tinereţe īţi plăcea să să mergi la filme, acum nu te mai duci. Īţi plăcea să călătoreşti. Acum stai toată ziua īnţepenit aici. Ai īmbătrīnit, asta e!
-Poate că trupul a īmbătrīnit, dar spiritul īmi este tīnăr.
-Ce să spun? Slabă consolare. La ce īţi mai foloseşte spiritul tīnăr dacă de abia mai urci scările?
-Adică acuma sunt bun de aruncat? Acuma sunt un boşorog senil şi neputincios. Ştii ceva? Mai lasă-mă īn pace! Mai bine mă īnsuram cu Rodica. Ce fată cuminte, sfioasă, liniştită si cu bun simţ. Ea nu m-ar fi bătut atīta la cap.
-Păi şi eu ar fi trebuit să mărit cu Victor. Ce motocicletă frumoasă avea! Şi era nebun după mine, cīnd m-am măritat a plīns ca un copil. Şi m-ar fi luat şi pe urmă numai să vreau.Voia să mă ducă la Paris unde avea un unchi bogat, industriaş, care i-a lăsat lui moştenirea. Iar eu proasta de mine am luat un milog ca tine. Mi-a spus mie atunci mămica că fac o prostie, dar eu nu şi nu. Īmi īntunecase dragostea mintea.Iar pe urmă a fost prea tīrziu să mai fac ceva.
-Nu mi-ai spus niciodată de Victor. Nu mi-ai spus că te aştepta să te desparţi de mine. Dacă a-ş fi ştiut i-aş fi arătat eu lui! Neisprăvitul! Oi fi fost eu milog dar eram chipeş. Cine mă căuta tot timpul la unitate ca să vadă dacă nu m-am dus cu alta? Eram frumos ... eram tīnăr şi cīnd īmbrăcam uniforma īmi picau fetele īn braţe ca muştele.
-Hai, laudă-te laudă-te că nu te-ai lăudat destul 30 de ani.
-Apropo ţi-am adus un buchet cu tuberoze. Ştiu că īţi plac.
-Oh, doamne! Nu ai uitat de aniversarea noastră!
-Cum să uit iubito, sunt 30 de ani de căsnicie azi, o viaţă de om.
-Mulţumesc dragul meu, mă bucur că ţi-ai adus aminte cīt iubesc tuberozele, mai ţii minte şi īn buchetul de mireasă aveam tuberoze.
-Īmi aduc aminte perfect, aveai o rochie din voal cu multe chestii şi volane şi părul negru era zulufi, erai ca o zīnă...

Doamna mīngīie delicatele flori cu un gest plin de tandreţe, apoi aduse din bucătărie tăviţa cu ibricul şi căniţele albe de ceai, turnă ceaiul cu graţie şi puse cīte o bucăţică de zahăr cub īn fiecare. Se aşeză apoi īn fotoliu visătoare.Ţinea ceşcuţa īn mīnă, fixīnd cu privirea fotoliul gol din faţa ei.


Prin fereastră se vedea oraşul, norii plumburii şi ploaia care nu se mai oprea.

 

Loredana Stirbu
 

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.