HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Claudiu Popescu -

Studiu: veşnicia

 

(crochiul ideii īn patru interviuri)

 

Pīnă şi vulpile au vizuina lor, noi de ce nu am avea? Prima casă īn care am stat a fost cea a bunicilor. Era din lut, construită pe la 1800 şi ceva. Ce mare mi se părea! Uriaşă. Mai e şi acum pe deal, līngă vie, dar e dărăpănată. Aşa se īntīmplă cīnd nu trăieşte om īn ea. Nu degeaba zice lumea că omul sfinţeşte locul. Aşa e, am văzut chiar eu. Cīnd pleacă cineva din casa lui, īncepe să se urīţească, parcă īşi pierde viaţa. Şi nu e că nu mai munceşte şi nu mai face curat īn casă. Cred că şi dacă ar veni cineva o dată pe săptămīnă să īngrijească o casă părăsită, tot ţi-ai da seama că e părăsită. N-aţi văzut cum īntinereşte o casă cīnd se mută cineva īn ea, parcă ia şi ea din viaţa omului. Era aici mai la vale o vecină, īi zicea Ileana, după ce i-a murit bărbatul, s-a prăpădit şi ea la cīteva luni; copiii plecaţi la oraş, nu am mai ţinut de casă, şi la o lună i-a căzut acoperişul, aşa de unul singur. Ţin minte, eram angajat, cīnd s-a aciuat īn casa Ilenei un amărīt. Ei, aşa fără acoperiş cum era, puteai să juri că e suflet de om īn casă! Vedeţi? Acuma nu ştiu eu cum e, felul īn care omul dă din viaţa lui casei īn care stă, dar una ştiu, că atīta cītă viaţă ai īn tine se vede şi īn casa ta şi dacă ai trăi veşnic, ţi-ai lua şi casa după tine.

 

(cultivatorul G. I., fragment de interviu realizat cu ocazia tīrgului de vară din Tārgovişte, GamaTV, „Ştiri”, ediţia 15.07.1995)

 

Da, este adevărat, problema este mult mai complexă şi trebuie abordată multidisciplinar, atīt īn conţinut, cīt şi ca metodă. Cuantica a forţat ştiinţa contemporană să admită că există ceva peste o anumită limită de mărime sau de proces, ceva despre care nu numai că nu ştie nimic, dar nici nu poate şti, folosind metoda ştiinţei: observaţie, raţionament şi experiment. Nu vreau să intru īn detalii, să nu vă scadă audienţa. Ca să vă răspund la īntrebare, trebuie totuşi să precizez că se poate concepe lipsa timpului, dar nu ştim dacă lipsa lui echivalează cu eternitatea, deoarece acest ultim concept e primul care iese din aria ştiinţei. Dacă īn spatele proceselor fizice stă ceva incognoscibil şi atemporal, e logic să gīndim că şi īn spatele vieţii omului, care, conform observaţiei, derivă tot din nişte transformări, stă ceva asemănător, ce nu poate fi cunoscut din interiorul ei şi ce iese din timpul ei. Singurul lucru pe care īl poate afirma ştiinţa despre acest ceva este că indubitabil conţine informaţie.

 

(fizicianul I. H., fragment de interviu realizat īn cadrul emisiunii „Ştiinţa pentru noi”, TelePlus, 5.09.2005)

 

Nu, aici vă īnşelaţi, iertaţi-mă, ortodocşii nu resping ştiinţa şi nici roadele ei. Spunem doar că mai există ceva īn plus, cunoaşterea nu e un scop īn sine, ci un mijloc către ceea ce o depăşeşte. Aţi pomenit de veşnicie. Ei bine, veşnicia este peste tot. Ştiu că e greu de crezut, mai ales īn lumea aceasta mereu grăbită, īn care fizica a arătat clar că totul merge spre dezordine. Duhul lui Dumnezeu se află īn toate, spune īnţelepciunea lui Solomon. Lumea pe care o vedem, aşa rea cum o facem noi, este totuşi ţinută de nişte energii necreate, nişte raţiuni. Fiecare lucru are o picătură de veşnicie, iar sufletul care s-a deprins să o vadă, nu numai că trăieşte īn pace cu toate şi este fericit, dar ştie de la Cine vine, cu „c” mare. Aşadar, Dumnezeu este prezent īn tot, afară de păcat, deci iată de ce spun că veşnicia este peste tot. Chiar sufletul nostru este veşnic, tocmai de aceea ştie să-şi facă propriul trup şi să-l alcătuiască īn pīntecele mamei, pentru că i s-a poruncit, aşa e firea lui am putea spune. De aici trebuie să ne dăm seama că sufletul vieţii noastre este din afara acestei lumi, anume din felul cum omul, prin exercitarea capacităţilor sufletului său, reuşeşte să schimbe materia din jurul lui.

 

(preotul M. C., fragment de interviu realizat cu ocazia lansării cărţii domniei sale „Religia şi Ştiinţa: dialog deschis”, TVPublic, „Jurnal”, ediţia 24.01.2000)

 

Să īnţeleg că nu trebuie să fie imaginar. Bun, īncercăm un monolog cu o persoană adevărată, īn sensul că ea are trup, are suflet şi există nu numai īn mintea mea. Am īnţeles, poate fi chiar iubita mea. Iată. Am īnvăţat să privesc ochii aşa cum īnţeleptul priveşte cerul şi cum cercetătorul priveşte proba. De aceea nu sīnt un poet blīnd. Pentru că am puterea să hotărăsc latura poligonului vieţii tale la fiecare frīngere. Uimirea şi teama se scriu pe cornee. Iubirea pe cristalin. Adevărul, cauza şi emoţia īnsă se ascund mai adīnc, īn negrul luminat al ochiului tău viu. Prin el privind, īţi văd mişcarea şi programele ei, trec prin tine la cei din urma ta, te individualizez īn mulţimea vieţilor care s-au continuat īn tine, te abstractizez īntr-o fire eternă. Da, fiinţa ta nu minte: nu ai niciun timp īn veşnicie, poate o secundă cīt ai coborīt. Nu te ascunde, nu vreau viaţa ta, ci doar să ştiu că nu vei greşi īn acest nod īngust al timpului, că nu te vei face vinovată de oprirea veşniciei la ora alegerii.

 

(poetul C. R., fragment de interviu realizat īn cadrul simpozionului „Ars Magna”, Radio Romānia culturală, „Actualitatea”, ediţia 15.03.1998)

 

© Claudiu Popescu

16.09.nouă

 

Impresii si păreri personale īn FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (Romānia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia), Cezarina Adamescu (Romānia)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com