HomeIstorieProzăJurnalisticăPoezieEconomieCulturăLimbi străineAnalize şi comentariiActualitatea germanăComunicateImpressum

 

 

Proză scurtă

TANTI NICULINA - PARTEA II-a

Teodor Brucăr

Grafica - Ion Măldărescu, Agero

Sorb uşor din excelenta cafea oferită de tanti Niculina, obosise puţin, nu era obişnuită să vorbească atât de mult.

- ... şi pe urmă pe cine să aleg, că ’escu nu mai poa’ să fie prezident. Ce om, dragă, politician nu tinichele ca ăştia. Eu am votat mereu, m-am învăţat de pe vremea comuniştilor, atunci o încurcai electric dacă nu mergeai..., nu te puneai cu animalele alea, pe tăticu (alde Ciocan - îţi mai aduci aminte de el?) l-a ţinut un an în beci la Securitate, mă şi mir că n-a încolţit ca cartofii. A fost ceferist şi într-o zi s-a apucat să scrie cu creta pe un vagon: „Deşteaptă-te române!". Era vremuri grele şi am crezut că nu-l mai vedem, da’ a scăpat, Dej l-a ajutat! Tăticu împreună cu alţii l-au ascuns pe vremea când îl fugărea potera, după aia când a venit comuniştii la putere a fost mare şef... Aşa, pe cine să aleg? Pe Gioană? Ăsta e prostănac rău! A zis zilele trecute că ne trimite medicamente gratuite prin poştă. Să vezi atunci cum mai aşteptăm poştarul... Cine mai e? A, da, doctoru’ Oprescu, mare pişicher, e golănaşi de Bucureşti, crai mare, dragă, îl cunosc după ochi, exact ca a lu’ Lică al meu şi tot ca el a ajuns să nu mai poată, e consumat, e terminat, cunosc marfa... A băgat povestea aia cu cocoşeii, amintiri din copilărie... Păcat de el, am auzit că era doctor bun, mai bine rămânea la spital şi ştia o treabă. Că mi-am amintit de don’ doctor, tata matale, ce om...

Aveai unde merge dacă te durea ceva, te vindeca cu vorba, mare figură doctoru’! Ţin minte că m-am dus la dânsul că mă durea rău burta şi m-a întrebat: „Niculină, te-ai căcat?”, auzi întrebare. I-am zis că „da” şi atunci m-a pipăit de burtă, aşa, într-un fel de m-au trecut toţi fiorii, mare meşter... Parcă-l văd cu ochelarii pe nas, mustaţa zbârlită şi cu masca aia albă de tifon.

 Zice: „Niculino, te fac ca nouă!” şi eu i-am spus: „Don' doctor, fată mare?" (că ţinea la glume...) şi don’ Miron mi-a tăiat-o scurt:”... nu, fă, că mă înjură Lică, vrei să se chinuiască cu tine?”. După aia nu mai ştiu, m-a amorţit şi m-am trezit gata operată de apendicită, Dumnezeu să-l odihnească, doctor ca lumea! În trei zile am fost acasă. Hai că mă luai cu vorba! Cine mai e? Ăsta, Crin, băiat fin, îl fac ăştia zdrenţe, e prea firav, n-are stofă, crede-mă, mă pricep, nu poţi face o salopetă din caşmir. N-are pe „vino-ncoa'” e subţire rău, îmi pare rău, da’ nu-i bun de conducător. Mai sunt ăia doi care-s duşi cu pluta: No, nici vorbă să-i votez pe ăştia...


În bucătăria invadată de fumul gros lucrurile începuseră să-şi piardă conturul. Tanti Niculina căzu pe gânduri ca şi când de votul ei depinde soarta ţarii. Poate are dreptate... Îmi terminasem cafeaua şi parcă mai aşteptam ceva, nici eu nu ştiu ce. Bătrâna începu să deretice prin bucătărie. Se mişca încet ca în vis, ceaţa de tutun accentua senzaţia că mă aflu într-un spaţiu atemporal.
- Cum a fost cafeaua?

- Excelentă, sar’na, zic şi mă ridic cu senzaţia că am vorbit cu cel mai tare analist politic.
- Fii atent că diseară vreau să citesc ceva pe bloc, să nu mă faci să deschid măgăoaia aia şi să nu găsesc nimic, altfel nu te mai chem la cafea...

- Sigur tanti...!

- Că-mi adusei aminte, cine-i, dragă, Călăuza, că prea se dă la tine. Eu zic că-i femeie, nu?

- Habar n-am, fiecare cu părerea lui. Mulţumesc pentru cafea, sănătate multă!
Închizând uşa apartamentului şi ajungând pe scara blocului am senzaţia că am visat pentru o clipă, neonul din tavan scotea o notă monotonă încercând să se aprindă, aruncând peste florile proaspăt udate, străluciri de stroboscop. Singurul lucru cert este gustul cafelei rămas pe cerul gurii. În faţa blocului o gaşcă de câini încearcă să-şi perpetueze specia, pe stradă o caravană isterică mă îndeamnă să-l votez pe Escu, dintr-un afiş îmi zâmbeşte un candidat bocciu. A început campania electorală! Nu ştiu dacă patrupedele aflate în „călduri” erau incluse în strategia de campanie.
De la o fereastră un glas voalat mă extrage din tabloul electoral.

- Să nu uiţi, ai promis!

 

 

Teodor Brucăr

 

Impresii si păreri personale în FORUMUL de DISCUŢII - Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane. Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia. Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

       Editor, redactor sef, conceptie, tehnoredactarea Revistei Agero:  Lucian Hetco (Germania).

              Colectivul de redactie: Ion Măldărescu (România), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (România), Cezarina Adamescu (România)

Poşta redactiei: revista_agero@ yahoo.com