Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

UN MOMENT EXTREM DE JENANT

Florin MARINESCU

 

 

În mod normal, atunci când aud de situaţii jenante, ce li s-au întâmplat prietenilor mei zâmbesc şi trec repede peste ele, dar atunci când o prietena de a mea mi-a descris experienţa pe care o trăise, pe cât de gravă era, pe atât nu m-am putut abţine să nu râd din plin. Având acordul ei pentru a v-o povesti şi vouă, voi face acest lucru în cele ce urmează, cu menţiunea că numele folosite nu sunt reale.

 

O fată, pe care să o numim Elena, este studentă în anul I, şi ca multor fete de vârsta ei, îi place să petreacă şi să se distreze, pierzând nopţi întregi prin discoteci şi cluburi. În afara acestor distracţii lucrează foarte mult pe computer, astfel că atunci când nu iese la petreceri, lucrează ca web-designer ceea ce îi ocupă şi restul de timp pe care l-ar mai avea.

 

Într-o zi, curând după ce tocmai se desparţise de prietenul ei cu care fusese împreună de peste trei ani, într-o vineri noaptea se afla acasa lucrând ca de obicei la computer. Era singură, tristă şi s-a gândit să se destindă puţin intrând pe internet, pe o linie de chat, adică un loc virtual unde membrii unui oarecare grup conversează şi îşi spun părerile. Cu acest prilej a cunoscut un tip care s-a recomandat cu numele Paul. Au început o „joacă” cu conotaţii sexuale în care ea şi-a dat, evident, un nume fals, spunânâd că o cheamă Ana. În curând această discuţie a devenit cybersex şi a continuat în aceiaşi manieră, cei doi protagonişti dându-şi „întâlnire” pe net în fiecare seară.

 

După o săptămâna ajunseseră să vorbească despre lucruri deosebit de intime, s-au apropiat foarte mult schimbând detalii despre viaţa lor, dar Elena nu a avut curajul să-i spună prea multe multe informaţii despre ea, unde locuieşte, vârsta şi faptul că ea este studentă în anul I, pentru faptul că acesta ar considera-o o „puştoaică imatură”. Din acest motiv se simţea vinovată pentru că începea să-i placă întradevăr „tipul ăsta”. Relaţia lor virtuală ajunsese acum să dureze de câteva luni, iar curând au făcut un an de când se „cunoşteau”, perioadă după care ajunseseră să-şi împărtaşeacă cele mai intime gânduri, dar înca nu vorbisera niciodată la telefon din teama de a nu risipi misterul incitant care îi condusese către toate experienţele sexuale posibile, dar şi, către afecţiunea ce o resimţeau acum unul faţa de celalat, aşteptând cu nerabdare şi interes ziua în care se vor întâlni şi vor fi impreună.

 

In cele din urmă au decis că timpul venise, că întâlnirea faţă-n faţă trebuie să aibă loc. Chiar simţeau că se iubesc şi nu îi interesa vârsta sau aspectul exterior al celuilalt... Paul chiar i-a mărturisit Anei credinţa că ea ar putea deveni urmatoarea sa soţie. Elena se ingrijorase puţin la început, dar decisese să nu o intereseze nici câţi ani are interlocutorul ei, nici cum arată sau cât de urât ar putea fi acest Paul! Ea îl iubea şi se simţea bine „alături” de el.

 

Astfel, au convenit de comun acord să se întâlnească într-o staţiune la munte, loc retras unde urma să aibă loc mult dorita întâlnire şi să petreacă un întreg week-end împreună. De comun acord, au stabilit ca pentru a evita căutarea în mulţime a unei persoane pe care nu o cunoşti fizic, cât şi confuziile care se putea isca de aici, să se întâlnească direct în camera unui hotel pe care l-au ales împreună. În ziua stabilită, la hotelul şi camera cu pricina, Elena a venit un pic mai devreme şi a comunicat recepţionerei că aşteaptă pe cineva şi atunci când acesta va veni sa îi dea cheia de la cameră pentru a urca direct.

 

Aşteptându-se ca întâlnirea să fie cât mai specială, Elena a aprins câteva lumânări, a pus muzică romantică şi s-a hotărât să îl aştepte pe Paul dezbrăcată, în pat, sub pătură. Deodată a auzit cheia în uşa, paşii intrând în cameră şi o voce în şoaptă: „Ana?”. Elena îi răspunse cu dragoste: „Da, iubitul meu Paul, eu sunt... Ana!”. El căută cu disperare comutatorul, îl găsi şi aprinse lumina. Vroia să o vadă în întregime, aşa cum şi-o imaginase, să-i vadă ochii, pielea, trupul. Odată cu lumina ţipete disperate răsunară în toată încăperea, în tot hotelul, în toată staţiunea... Elena se acoperi repede cu pătura şi cu o voce tremurândă şi plină de lacrimi murmură: „Tată!?”

 

Florin MARINESCU

Alexandria, 30 iunie 2002

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)