Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

CLAUDIU POPESCU*

UNDEVA

 (istoria unei idei la ea acasă, prin stenograma coerentă a unor gīnduri şi citate din ziar)

 

 

Oraşul are darul de a-ţi fura puţin cīte puţin energia. Sună a ocultism semidoct. Conceptul de oraş rămīne, că nu am ce amendamente să-i aduc, rămīne tot o nefericită cetate fără ziduri, care se apără īmpotriva pădurii. Puţin cīte puţin rămīne, pentru că dacă am fi băgat de seamă caracterul insidios cu care oraşul ne face ce voi stabili ulterior că ne face, oricum ceva rău, nu am fi construit astfel de oraşe. A fura nu e potrivit, că nu au cum zidurile şi străzile să deţină ceva, mai ales ceva specific mie, omului care le-am proiectat, personificarea nu are sens. Energia, despre care vorbeşte toată lumea fără să ştie ce este, e numai o capcană lingvistică, o poezie vagă, o inexactitate a gīndirii. Care este exprimarea exactă? Trebuie să merg neapărat undeva ca să aflu.

 

Nu ştiu cīţi din cititorii noştri au aflat de evenimentul de pe mărginaşa stradă a Libertăţii, numărul, parcă voit nemediatizat la justa lui valoare. Pe proprietatea moştenită de la bunicii săi, un insuficient cunoscut poet, pe nume, a deschis „un local de gīndit”. Nici mai mult nici mai puţin! Cele două case renovate din componenţa localului se doresc a fi „o oază de linişte īn gălăgia oraşului, unde spiritul meditativ se poate confrunta cu fructele raţiunii sale”, am īncheiat citatul extras din pliantul de reclamă. Ceea ce m-a convins că nu este produsul importanţei vreunei progenituri bogate şi plictisite a fost numele localului: „Undeva”.

 

Dacă a fura şi energia nu sīnt potrivite, deşi au ce căuta īn ceea ce voi enunţa, trebuie să le surprind substratul şi să inversez raporturile. Aşa că mai bine, poate cel mai bine, aş zice īn felul următor: īn oraş devii īncetul cu īncetul mai puţin om. Mă bucur că ştiu şi mă caut să văd cīt este adevărat īn mine. Nu cred că s-ar supăra un grec, nici un filosof, nici măcar un psiholog sau un om al ştiinţei sale dacă aş zice că omul e trup şi suflet, mai ales dacă i-aş aduce aici. Aşadar, cu voia lor, mă īntreb de ce e aşa cum am spus. Imediat mi-a ţīşnit īn minte imaginea mai multor lupi aruncaţi īn aceeaşi groapă strīmtă.

 

Mărturisesc că ideea m-a făcut imediat curios şi că vizita făcută nu a fost lipsită de oarecare plăcere. Am fost primit firesc, nu ştiau pentru ce revistă lucrez şi nici n-au īntrebat. Funcţionarea „localului de gīndit” este la fel de neobişnuită. Una dintre case e destinată bărbaţilor şi cealaltă femeilor, intrările fiind opuse pentru a nu se intersecta. La fel şi servitorii. Fiecare casă are īn total şapte camere amenajate clienţilor (impropriu spus, mai bine zis „īngīnduraţilor”), de aceea se face programare, listele fiind deja lungi. Clientul poate sta cīt doreşte īntr-una din camere, fiind stăpīn pe ea. Are la īndemīnă o bibliotecă selectă, o conexiune de reţea, instrumente de scris, o gamă de arome, iar singurele lucruri care īi pot fi servite sīnt băuturile, de orice fel.

 

Ne sfīşiem īntre noi şi se sfīşie puterile īnlăuntrul nostru. Măcar de ar fi un război cinstit! Departe de orice onoare. Mi-e frică de cīini, ador īngheţata de ciocolată, mi-e lene să sting lumina şi mă īnchin la fīntīni cīntătoare. Ce pămīnt sunt! Şi consum pămīnt. Şi tot īn pămīnt ajung. Consum organic, televizor, trafic de net, seturi de aşternuturi, consum pīnă şi cuvinte proaste şi succese internaţionale. Păi ce om mai sīnt dacă mi s-a tumefiat tot trupul ca o lovitură?

 

Doar pe holul principal se află expuse busturi ale grecilor antici, fiecare avīnd scris discret pe suport numele unei virtuţi. Există două tipuri de camere, din punct de vedere al decoraţiunii interioare: cinci camere amplu mobilate īn stilul secolului nouăsprezece şi două camere minimal decorate īn stil ultra-modern. La fiecare intrare este un mic ghid de folosire, care īncepe cu īndemnul „oricum s-ar afla, omul trebuie să fie cinstit īn toate”. Plata este secretă şi se negociază. Iată dragi amatori de localuri fine unul făcut īn cel mai cinstit spirit revoluţionar. Parcă oraşul avea nevoie de un astfel de experiment inteligent. Rămīne de văzut cīt vor dura misterul şi liniştea din jurul lui. Dar, mai bine undeva decīt nicăieri.

 

Acum că mi-am explicat exact ce ameninţare mă paşte, gloria adevărului şi efortul īntreprinderii nu ar fi complete dacă nu mi-aş aplica şi o soluţie. Da, una silită, pīnă ce stīrpesc īmpotrivirea la ceea ce este firesc. Problema este că, deşi mă pot īntoarce mereu undeva, nu pot părăsi oraşul. Altă soluţie ar fi să stau şi să lupt. Rămīne de văzut care din ele şi īn ce măsură este īnşelare. Mai īntīi īnsă trebuie să recunosc faptul că enunţarea acestui adevăr al oraşului m-a descumpănit. Aşadar, caut īntīi un sens de compensare. Cīnd are viaţa mea sens īn oraş? Cīnd bucatele au sare şi cīnd mă bate vīntul mergīnd pe stradă. Acestea rămīn: sarea şi vīntul.

 

Claudiu Popescu

 

Comentarii de la cititori

 

N.R. Claudiu Popescu, tānăr prozator romān, a aparut in 5 antologii, premiul I pe tara -  proza,  la concursul "Tinere condeie", alte premii, diverse aparitii in presa scrisa

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | Īn limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu īşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, īn concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face īn virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid īn mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada), Maria Diana Popescu (Romānia)