Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Viaţa la ţară, viaţa la oraş…Compunere după natură

Biblioteca de proză

Dan LUNGU

Impresii si pareri personale in FORUM

Inseraţi un comentariu la subsolul acestui ARTICOL

 

Aceasta compunere mă impresionează prin faptul că este vorba de ţară, fiindcă eu aici m-am născut, mi-am petrecut 16 ani de zile din viaţă şi am făcut toate năzdrăvăniile de pe lume de la vârsta de 6 ani în sus. La ţară e frumos, fiindcă în primul rând poţi să faci mai multe obrăznicii decât la oraş: poţi să furi cireşe, să dibuieşti pupeze sau să iei râie de la capre. La noi în sat nu prea sunt cireşe, iar la cei câţiva cireşi care sunt e greu de ajuns, fiindcă sunt în fundul curţii, lângă câine. Dar furăm mere, pere şi căpşuni de pe deal, unde sunt, slavă Domnului. Asta, noi copiii. Cei mari fură porumb, fasole, cartofi, baloate de paie sau lemne, după cele patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna şi iarna. Sfeclă cară numai cei cu căruţe, care cresc un porc sau doi. Cine nu fură vara, bate din buze iarna. Fiindcă nu avem pupeze, noi fumăm în fundul grădinii sau pe toloacă cu băieţii mai mari. Dacă ne prinde nenea Ghiţă, ne ia ţigările şi le fumează el. Bă, da' voi fumaţi ţigări bune, râde după aceea de noi, ca doctorii. Cei mari îl înjură foarte urât pe nenea Ghiţă, mi-e ruşine să spun cum, iar noi, ăia mici, râdem de ne prăpădim. La noi în sat sunt case mari, cu oameni harnici şi bogaţi. Avem pomi fructiferi şi vii. În vii sunt vulpi pe care dacă le prinzi le poţi pune pielea în băţ şi după aia la gât, cum fac doamnele de la oraş, care nici nu mai aşteaptă restul de la pătrunjel. Dacă nu le prinzi, dau târcoale la porumbace, într-un an şi pe noi ne-a lăsat fără trei găini. Ori vulpea, ori ţiganii. Avem holde mănoase şi ape limpezi şi frumos curgătoare. Mie îmi place foarte mult satul nostru cu cele 118 case prin care, cam pe la două, două şi jumătate, trece autobuzul. Apoi mai avem Poliţie, Dispensar, Biserică, Cămin Cultural, Bar şi Punct Veterinar. Veterinarul e cam beţiv, îl ştie toată lumea, da' jugăneşte repede şi bine. Avem ciobani care pasc multe turme de oi, miei sunt mai mult primăvara. Avem şi oameni care pasc vaca, şi ţânci care pasc gâştele pe şanţ. Viaţa este frumoasă la ţară, dar trebuie să munceşti. Şi la oraş este foarte frumos, dar îţi trebuie bani. Cel mai mult îmi place să merg la oraş la plimbare în excursie, cu clasa sau la naşul meu Vasile şi la verişorii mei Claudiu şi Manuela. Eu am văzut cu clasa la oraş Palatul Culturii, Casa Pogor, bordeiul lui Creangă unde venea Eminescu şi-l învăţa poezii, telefonul, trenul şi teatrul. E frumos în excursii, că n-ai grija mărfii. Când merg cu mama, întotdeauna ne oprim la piaţa Nicolina. Aici vindem roadele bogate ale pământului: pătrunjel, morcov, ceapă (verde sau uscată), ardei, cartofi (albi sau roşii), murături (castraveţi şi varză), zarzări şi borş de putină. Îmi place foarte mult să stau la piaţă, fiindcă facem bani şi mănânc 2-3 îngheţate pe zi şi beau patru sucuri la pahar: de cel galben, de cel roşu, de cel roz şi de cel verde. E frumoasă viaţa la oraş, de ce să mint. Sunt multe chioşcuri, magazine şi când plouă nu te umpli de noroi până-n gât. La oraş, dimineaţa când te scoli, întâi şi întâi mergi la piaţă, faci cumpărături, iar după ce faci cumpărături cumperi o îngheţată, bei un suc, mănânci o prăjitură, apoi mergi acasă şi te odihneşti. După aceea, scoţi cumpărăturile din sacoşă, numeri câţi bani ţi-au mai rămas şi te apuci de treabă. Seara te întinzi în pat, dai drumul la televizor şi stai şi te uiţi cât îţi pofteşte inima, fără să te guiţe porcul, să te ragă vaca, să te behăie oaia sau să te măcăne raţa. După ce mănânci, închizi televizorul, te culci, iar dimineaţa, când te scoli, bei o cafea, te speli pe ochi cu apa caldă şi te ştergi cu un prosop moale, pufos. Duminica e frumos să mergi la restaurant, unde mănânci ceva bun şi bei un suc sau două. Dacă mai ai loc în burtă, mănânci şi o îngheţată. Vii acasă, te uiţi la televizor şi te culci. Noi la sat ne ocupăm cu truda: primăvara punem recolta in pământ şi o îngrijim să crească, iar toamna strângem recolta. E frumos că ai ce munci, dar e urât că-i prea multă muncă. Astă vară frate-miu şi-a făcut o casă mare şi frumoasă, dar am călcat la chirpici toată vara. Nici la pescuit n-am fost decât de trei ori şi nici fotbal pe toloacă nu prea am jucat. Iar când am jucat, m-au pus portar, fiindcă am lipsit. Claudiu şi Manuela toată vara s-au uitat la filme, au mâncat îngheţate, au băut sucuri de toate culorile, au mers prin parc şi s-au jucat în fiecare zi cu copiii de la bloc. Când au venit la ţară, n-au vrut deloc să ne ajute la călcat chirpiciul şi au râs că facem case de noroi. Viaţa la ţară este una pe care cei de la oraş nu o înţeleg. Iar când plouă o înţeleg şi mai puţin.

La ţară nu prea sunt magazine de papuci şi de îmbrăcăminte, de aceea trebuie să mergem la Iaşi in bazar, unde sunt de toate pentru toţi. Acolo vin mulţi bazarabeni care n-au ce mânca pe la ei şi vând tot ce au prin casă. Mama a cumpărat o paleta de muşte, iar tata o baterie de ceas. Mie mi-au luat o pereche de blugi, o geacă şi o cămaşă; dar nu de la bazarabeni, ci de la oamenii care fac turcii. Mi le-au luat pe banii mei câştigaţi de la frate-miu pentru chirpici. El lucrează pe tractor şi câştigă binişor. Apoi ne-am întors la bazarabeni şi-am cumpărat o bucată lată de elastic pentru pantalonii de pijama care s-au slăbit. Cât mama a ales elasticul şi l-a încercat în mâini să vadă dacă e elastic, eu m-am uitat la cât de multe lucruri erau întinse pe celofanul de pe jos: becuri de pus pe verandă în casă sau la grajd, beculeţe pentru lanternă, papiote colorate de aţă, foarfece mari şi foarfece mici, perii, cârlige de rufe, lanterne negre mici, ciorapi flauşaţi numai buni de mers la pescuit, cutii de metal cu ceva înăuntru, gem de prune, de zarzări şi de pere, compot de vişine, ţigări, ace, chiloţi, şurubelniţe, rulete, halva şi bigudiuri. Alături se vindeau sicrie, covoare, lumânări. E frumos la bazar, fiindcă se găsesc de toate. Chiar dacă nu ai bani, poţi să te plimbi cu mâinile în buzunar ca un domn şi să caşti gura. Te uiţi la tigăi, furculiţe, robinete, rulmenţi mari şi mici, tenişi, tricouri, treninguri cu dungă la pantaloni, casetofoane, lacăte, lăcăţele şi chei, baterii, cărţi de joc, cântare, pietre de polizor şi câte şi mai câte minunăţii. La ţară e mult praf, balegă şi muncă. Pe deal avem aer curat, verdeaţă şi dimineaţa nu ne trezesc maşinile şi tramvaiele. Dar oricum trebuie să te scoli devreme, să duci vaca la cireadă, să dai la porci, la găini şi să toci la raţe. Ceea ce­-ţi doreşti la ţară nu-ţi doreşti la Iaşi şi ceea ce-ţi doreşti la Iaşi nu-ţi doreşti la ţară. Aşa că e multă diferenţă între oraş şi ţară. Mie îmi place la ţară, dar îmi place şi la oraş. Iar pe de alta parte nu-mi place la ţară, dar nu-mi place nici la oraş. E frumos să stai şi la ţară, şi la oraş, ca să poţi trăi mai bine.

Aici închei mica mea compunere despre viaţa la ţară şi viaţa la oraş, care mă impresionează că e vorba de ţară, unde eu m-am născut şi mi-am petrecut 16 ani de zile din viaţă, ceea ce nu-i uşor.

 

Dan LUNGU

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)