Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana | Comunicate şi apeluri

 

Vieţi paralele

(fragment)

            Maria Olteanu

 

 

Maria Olteanu - Vieti paraleleUn cer limpede se aşternea peste întinderile aurite, se zărea fiecare colină pregătită să alunece în dulcea toropire a toamnei. Trecuseră cincisprezece ani ca o clipă. Mama era plecată departe, prin grădinile cerului, nu mai avea cine împodobi odăile cu ramuri de alun. Am păstrat casa şi grădina. Le-am dat spre îngrijire unor oameni cumsecade. Vroiam să am un loc al meu, unde să evadez din când în când, să-mi îmbrac sufletul în podoabele copilăriei. În acea toamnă mă apucase un dor nebun de Valea Soarelui.

Aveam o delegaţie la Bucureşti şi, fără să-i spun Irenei, vroiam să poposesc acasă, la ţară, măcar o zi.

Am ajuns în amurg. Cheia era la locul ei, ca pe vremuri, dar singurătatea muşca din fiecare ungher al odăilor. Ce pustiu e totul fără cei dragi! În aceşti ani am purtat în sufletul meu umbra unei remuşcări.

 

Vecinii, aflând de sosirea mea, mi-au adus ca pe vremuri, pâine caldă şi unt proaspăt de casă.

A doua zi am pornit să colind împrejurimile. Vroiam să auz foşnetul luminii în frunzele mestecenilor. Mama Iuliei plecase şi ea. Am zărit doar grădina dusă pe gânduri şi streaşina casei ce-mi părea împovărată de vremuri. O clipă am avut impresia că la una din ferestre zăresc un chip de femeie. Am început să urc cărarea, ce şerpuia printre boschetele trandafirilor sălbateci. O boare caldă aducea mireasma livezilor din care nu erau culese încă fructele. Am zăbovit în locul în care mergeam adesea cu mama la strânsul fânului. Îi vedeam parcă şi acum obrajii îmbujoraţi, bucuria din ochi, când mă avea din nou alături. În depărtare, se zăreau siluetele albe ale mestecenilor.

În coroanele dantelate începuse să se aştearnă praful de lună. Erau înalţi şi frumoşi ca nişte zei.     

De-odată privirile mi-au fost lovite ca de un fulger. Printre mesteceni se zărea albul unei rochii.

-Doamne, oare am vedenii? – mă întrebam, şi inima începu să-mi bată aşa cum n-am mai simţit-o de mult.

Dumnezeule, era ea, era Iulia! De unde până unde această coincidenţă, această dorinţă a sufletelor noastre de a se întoarce din nou aici! Acum îmi dădeam mai bine seama: cu vreo săptămână înainte, într-o noapte, m-am visat aici. Cineva mă chema. Simţeam un fel de nelinişte şi m-am hotărât să plec. Poate ne-a adus aici un fel de telepatie, faptul că ne-am gândit intens unul la celălalt.

M-am apropiat. Era cu spatele. Silueta ei era la fel de frumoasă. Când s-a întors spre mine, s-a făcut palidă şi am văzut-o cum se sprijină de trunchiul unui mesteacăn. De abia a putut să îngâne:

-Tu, aici?

În ochii ei se mai zărea lumina copilăriei. Era la fel de frumoasă, aproape că nu se schimbase, doar pe la tâmple i-am zărit câteva fire albe. M-a învăluit, ca pe vremuri, căldura aceea plăcută ce-mi biciuia sângele. Am cuprins-o ca un nebun, i-am respirat fiecare fibră. Nu mai avea puterea să se lupte cu mine, mi se dăruia cu tot sufletul; şi de-o dată cerul parcă a coborât printre mesteceni. Ne învârteam într-un dans ameţitor.

După ce şi-a revenit, m-a strâns puternic de mână şi mi-a spus:

- Poate că, dacă am fi fost împreună, dragostea ar fi trecut de mult. Aşa, am trăit o viaţă întreagă   dorindu-ne unul pe celălalt şi sentimentele au rămas la fel ca în prima zi. Ştii, ţin la Cornel, dar nu pot trăi clipele atât de intens ca atunci când sunt cu tine.

M-a strâns din nou lângă ea, ca pe o veche comoară.

- Ce-ţi face feciorul?

-E deja mare; învaţă bine. Dar tu?

- Eu nu voi putea avea copii. Dacă am fi fost împreună, asta te-ar fi făcut nefericit. Probabil o să înfiem unul; o fetiţă. Am fost pe la Casa copilului şi o fetiţă cu părul bucălat mi-a cuprins genunchii în braţele ei durdulii şi, înălţându-şi privirile spre mine, mi-a zis: „Mama, ia-mă acasă!” M-a înduioşat până la lacrimi. Copiii cresc acolo ca nişte flori fără soare. Doamne, câtă tristeţe am zărit în ochii lor!

Se scutură ca de un gând rău, apoi continuă:

- Am auzit că eşti foarte solicitat în străinătate?

- Da, mi-am făcut nişte prieteni în Franţa, medici de aceiaşi specialitate cu a mea. Mă ajută foarte mult şi, în curând, voi deschide o clinică particulară, cu ajutorul lor. Nu vreau să plec din ţară, vreau să fac ceva pentru cei de-aici, de care mă simt foarte legat.

Mi-am lăsat privirile să rătăcească, câteva minute bune, printre trunchiurile albe; apoi mi-am continuat şirul gândurilor, cu voce tare:

- Să nu fii supărată pe mine! Poate aşa ne-a fost soarta. Un lucru este foarte clar; n-am iubit pe nimeni, niciodată, aşa cum te-am iubit pe tine. Ai fost unica mea mare dragoste. Aceste momente şi acest loc cred că o să le păstrez ca pe o comoară; puţini sunt cei care au noroc de ele.

- Ai mai scris?

- Da. Am publicat o carte de versuri şi un volum de proză.

- Felicitări! Eu n-am ştiut nimic.

- Am să ţi le trimit cu dedicaţie.

Ne-am descărcat sufletele în murmurul pădurii de mesteceni. Ne-am spovedit cerului şi mestecenilor. Am poposit la izvorul unde ne răcoream obrajii în copilărie, am îngenunchiat împreună şi am jurat credinţă acestor locuri dragi, unde aveam să ne întoarcem până la sfârşitul zilelor.

În urma noastră se auzea suspinul pădurii de mesteceni.

 

  Maria Olteanu

 

Comentarii de la cititori

 

 

   Pagina de front | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu isi asuma raspunderea pentru continutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, in concordanta cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discutii al Agero se face în virtutea libertatii la opinie si expresie a acesteia.

Punctul de vedere si ideatica scrisorilor si mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redactiei.

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)