Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană | Comunicate şi apeluri

 

VISUL PISICII

PROZĂ SCURTĂ

Lucian MUNTEANU

 

 

Gipsy, pisica mea neagră cu ochi verzi şi cu jabou alb, s-a trezit într-o luni dinspre prânz, a căscat îndelung şi a privit în jur cu un aer de nedisimulat optimism… carnal. Aproape că am fost tentat să-i invidiez aspectul ei de animal satisfăcut. Desigur, gândeam eu, negruţa nu avea problemele existenţiale care ne colorează – nouă oamenilor – cromatica socială în culori, prea adesea, terne şi sumbre.

 

Fiind,de felul meu, un ins comunicativ, predispus permanent spre înfruntări, ba uneori chiar dispute, colocviale (o necesitate stringentă cu deosebire în momentele mele de solitudine), i-am pus pisicii mele prima întrebare care mi-a venit în minte:

 

- Ce-ai visat, Gipsy?

- Ooo, mi-a răspuns ea, oprindu-se politicoasă, pentru o clipă, din toaletarea ochilor care fuseseră lipiţi în timpul somnului, am avut un vis foaaarte frumos!

- Ei?

- Daaa! Se făcea că, după dispariţia „mamei noastre comune”, tu i-ai preluat toate „prerogativele”... Îmi cumpărai cea mai gustoasă hrană dedicată nouă, miorlăitoarelor: având grijă să alternezi gustul de peşte cu cel de pui ori vită. Monotonia culinară nu prieşte nici felinelor. Cine, dacă nu tu, este preocupat – putem conveni asupra termenului cu semnificaţia de prea ocupat – ca vasul specific să conţină mereu apă proaspătă, iar atunci când îmi oferi lăptic (combate constipaţia la pisicile care locuiesc la bloc, ştiai (?), mi-l încălzeşti după ce îl scoţi de la frigider. Cine mi-a cumpărat, din pensia lui, nisip parfumat pentru toaleta mea privată, de care te îngrijeşti să corespundă tot timpul celor mai stricte reguli de igienă? Visul meu avea şi o parte… sentimentală. Mă luai în braţe, mă alintai spunându-mi numele şi mă mângâiai pe blăniţă, până mă încărcam electric şi începeam să torc. Cu un cuvânt, erai foarte calin. Când lucrai la computer târziu după miezul nopţii, nu te supărai, dacă veneam şi mă cuibăream în poala ta, ca să-ţi dau de înţeles că e timpul să-ţi alternezi pretinsa creaţie literară sau artistică, cu o porţie de somn odihnitor, tu nu te supărai niciodată. Din contră, îmi vorbeai blând. Am făcut şi „rele” când am gustat din cana cu laptele lăsat pe masa din bucătărie, sau când te-ai fript pe mâini cu ceaiul fierbinte, pentru că ţi-am sărit în spate. M-ai certat fără să mă baţi însă! Cea mai mare spaimă am tras-o când am rupt două pagini din bilblie... Încercasem să îmi ascut ghiarele... Erau atât de fine filele...

 

- Hmmm!

- Spune, nu am visat frumos?

- Dar bine Gipsy, toate acestea sunt realitatea vie de fiecare zi.

- Stimabile! Se simte că eşti om. Voi nu ştiţi să visaţi nici măcar când dormiţi. Oameni buni, învăţaţi de la noi  să visaţi şi când sunteţi treji!!!  Veţi fi mai liniştiţi şi nu veţi mai avea coşmaruri...

 

Dr. Lucian MUNTEANU

Oradea, 24 octombrie 2007

 

Comentarii de la cititori

 

   Pagina de front | Istorie | Proză şi teatru | Jurnalistică | Poezie | Economie | Cultură | În limbi străine | Comentarii | Actualitatea germană  |  Comunicate şi apeluri

Redactia Agero nu îşi asumă răspunderea pentru conţinutul articolelor publicate. Pentru aceasta sunt raspunzatori doar autorii, în concordanţă cu legea presei germane.

Publicarea scrisorilor de la cititori sau a mesajelor pe Forumul de discuţii al Agero se face în virtutea libertăţii la opinie şi expresie a acesteia.

Punctul de vedere şi ideatica scrisorilor şi mesajelor afisate nu coincid în mod necesar cu cele ale redacţiei. Impressum >>

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Editor, conceptia paginilor, tehnoredactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]  

              Colectivul de redactie: Lucian Hetco (Germania) , George Roca (Australia), Melania Cuc (Romania, Canada)