Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

Magicianul 

de Nutiu Constantin

Impresii si pareri personale in FORUM

 

 

Ropotul de aplauze ciopärti linistea deplinä a sälii de spectacol. Reunite de mäinile magicianului, cele douä pärti ale cutiei unde fusese introdusä frumoasa sa asistentä, una invärtitä in sensul acelor de ceasornic si cea de jos in sens invers, refäcurä desenul initial al cutiei, de la inceputul numärului de magie.Magicianul mai invärti incä o datä intreaga cutie, cu usurintä, iar asistenta ce zämbea dinäuntrul acesteia, isi vänturä cu pläcere frumosul pär blond cätre toti spectatorii. Deschizänd lacätul capacului de sus al cutiei, maestrul äi intinse mäna curtenitor, ajutänd-o sä coboare. Cu gratia bine stiutä a unei femei tinere, cu un corp atletic, bine structurat si neämpovärat de prea multe haine, aceasta cobori si executä o profesionalä reverentä publicului, punctatä armonios de piciorul stäng dus inapoi. Era intreagä si nevätämatä. Nu pärea obositä deloc dupä toate rotatiile si contorsiunile corpului, ce trebuise sä le efectueze in timpul numärului de magie prezentat adineaori. Cäci altfel Robert Williamson nu avea cum sä-si explice reusita perfecta a numärului cu cele opt säbii si femeia aflatä in interiorul cutiei. “Sau poate cä cutia avea un fund dublu? “, gäsi Robert o nouä stratagemä a scamatoriei. “Si totusi ?” In cele cäteva secunde de la inceputul numärului, cänd magicianul le prezentase tuturor cutia cu peretii complet desfäcuti si atärnänd , pentru a se putea observa interiorul acesteia, nu reusise sä detecteze nimic. “Dar au fost, totusi, doar cäteva secunde?” Robert se baza pe spiritul säu de observatie, eminamente recunoscut de ceilalti colegi ai lui. Erau probabil indeajuns pentru un bun scamator, care face acest lucru de o viatä. In fond si la urma urmei, asta era meseria lui,ca a oricärui altcineva. Nimic mai mult decät o slujbä ca oricare alta.
Robert Williamson nu se mai chinui sä gäseascä alte explicatii logice ale momentelor din timpul executiei numärului de magie la care nu le gäsise, atunci, o reprezentare graficä si spatialä completä, perfect deductibile pentru el. Observä bucuria si interesul celor doi bäieti ai lui, chiar si al sotiei sale, ce nu se mai opreau din aplaudat, pentru spectacol. “Mäcar ei sä se bucure in intregime de seara aceasta. Da, era doar un spectacol frumos.” Robert incepu sä aplaude si el. Pe scenä, magicianul aräta galant spre asistenta sa, indemnänd publicul sä-i cedeze cu larghete ropotul de aplauze. Era absolut normal. Färä complicitatea premeditatä a celor doi, maestru si asistentä, numärul nu ar fi fost posibil. Simbioza lucrativä a acestora s-ar fi putut numi lucru in echipä, insä la fel de bine puteai sä o cataloghezi ca o inselätorie premeditatä in echipä. Si indelung exersatä, dar bineänteles cä departe de ochii oricäror spectatori. De pe scenä se debarasau echipamentele folosite in timpul numärului precedent si apäreau altele noi. Magicianul explica spectatorilor ceva. Problemele profesionale, pe care fusese nevoit sä le intrerupä din cauza spectacolului, äi torturau gändurile din nou. . Cu pläcere! Dacä nu ar fi stiut de aproape o lunä de ziua spectacolului, de biletele achizitionate din timp la insistentele sotiei si copiilor, mai mult ca sigur cä gäsea o cale de eschivare , de ultim moment, pentru a nu se afla acum in salä. Pentru a fi laolaltä cu cei trei prieteni ai lui, folosind cu beneficiu acest timp la proiectul lor comun. Partea de arhitecturä, la care lucra Robert, stätea binisor, un pas de broascä inaintea celorlalti. Din päcate, toate celelalte probleme ce apäreau pe parcurs implicau automat modificäri, din nou, ale arhitecturii. Mici sau mari, toate aceste ajustäri cereau iaräsi timp. Altfel, proiectul lor pentru construirea revolutionarei case a viitorului, complet independentä energetic in timpul verii si optzeci si cinci la sutä chiar si iarnä, rezistentä la cutremure cu un grad Mercali mai mare decät orice cutremur ce avusese loc pänä atunci, complet inexpugnabilä la tornade, se apropia de partea finalä. Probleme mai grele aveau cu echipamentele pentru compensarea interioarä a tensiunilor din ziduri, ce apäreau in cazurile limitä de pericole naturale din exterior. Ocupau deocamdatä mult spatiu. Probabil cä vor ajunge la vorba lui Simon, responsabil cu echipamentele. “La un asa concept nou, materiale noi utilizate, vom ajunge sä ne proiectäm echipamentele interioare necesare. Nu cred sä gäsim momentan pe piatä tot ce avem nevoie.” Oricum, impreunä, toti patru, formau o echipä strasnicä si completä. Vor depäsi cu sigurantä acest impas de moment. Glasul magicianului räsuna clar in toatä sala, in timp ce explica noul numär al spectacolului. Robert nu-si putu fräna gändul cä le-ar fi fost bun acum un magician. Dar nu un magician al efectelor luminoase, al säbiilor elastice, al reflexiilor, al cutiilor cu pereti dubli si ascunzätori, al contorsionärilor corpului. Un magician al stiintei si al mobilitätii tehnice, care sä se strecoare cu iscusintä printre calculele exacte, dar limitative ale proiectului, producänd efectul necesar problemelor nerezolvate deocamdatä. Practic, ele nu erau nerezolvate. Dar toti cei patru aveau, fiecare in partea corespunzätoare domeniului säu, indoieli in privinta fiabilitätii maxime a unor solutii ori echipamente. Reveni din orizontul främäntärilor profesionale in salä. Magicianul dädea indicatii personalului ce aranja pe scenä recuzita noului numär din spectacol. Pärul maestrului, lung, bogat si de un negru intens, era dat pe spate, aranjat cu minutiozitate, mentinut in forma doritä de fixativul si uleiurile cu care a fost impregnat. In momentele in care se plimba pe scenä, väzutä din profil, coafura magicianului se termina cu niste zulufi cärliontati, atärnänd pänä la jumätatea gätului. Dacä il priveai numai din spate, frizura lui ti-ar fi sugerat un tip atletic, tänär, cu inclinatie spre jocuri sportive ce-si au rostul doar atunci cänd existä asistenta,probabil in majoritate femininä, care sä-ti urmäreascä figurile. Observat din fatä, maestrul avea un chip interesant. Era un bärbat frumos. Robert se gändi cä, de fapt, aceasta era prima impresie cänd il vedeai. Fata sa nu avea rotunjimi imbietoare, dar nici forme fränte,colturoase, aspre. Pästra intipäritä in toatä fizionomia ei urme ale unei origini strävechi, ceva peruan ori indian, care nu aveau legäturä cu presupusa origine mediteraneanä ghicitä din numele säu.”Philipp Medusee, maestrul lumilor neväzute.” Timp de o lunä de zile, Robert äi väzuse poza cel putin o datä pe zi. Afisele cu spectacolul acestuia impänzeau orasul. Pe ele era tipärit si un scurt istoric despre activitatea maestrului, despre locurile din lumea intreagä pe unde umblase, despre cotatia internationalä a magicianului in bransa lor. Prezentarea din afis era cam umlatä, reflectä Robert tinänd cont de importanta si märimea localitätii lor fatä de celelalte orase unde tinuse spectacole pänä acum maestrul. Iar observatia cä el a renuntat la o mare reprezentatie la New-York, aläturi de cei mai buni iluzionisti ai lumii, pentru a räspunde invitatiilor repetate ale oficialitätilor din oras,i se pärea o chestie clarä de reclamä. Personal, nu auzise pänä acum o lunä de acest mare si nemaipomenit iluzionist.
Scena se umplu de o luminä intensä. Recuzita pentru noul numär de magie era pregätitä, asezatä in mijlocul scenei si elementele ei pozitionate dupä indicatiile maestrului. Robert avea locul in salä pe rändul al saptelea, spre dreapta fatä de centrul scenei. Din aceastä zonä a sälii de spectacol putea cuprinde usor cu privirea atät mijlocul scenei, care pentru cei aflati pe rändurile din spate era singura vedere de ansamblu, dar observa si din lateral ce se petrece pe scenä. Pozitia äi oferea posibilitatea de a observa de aici micile trucuri “din spatele” numärului de magie, dezväluindu-i modalitatea tehnicä de executie a acestuia ,demontändu-i apoi cu rationament toate aspectele care la prima vedere i-ar fi dat impresia de magie si neinteles. Pentru cei aflati mai in spate insä, toate acestea erau de nesesizat.
Maestrul se apropie de salä, in fata scenei. In ciuda luminii puternice, mai ales figura acestuia pärea strälucitoare, reusind sä reflecte o luminä interioarä ce äi detasa clar corpul in volumul mare al scenei. Era imbräcat intr-o pereche de pantaloni negri, eleganti. Cämasa, de un albastru marin, era cu mänecä scurtä. Lucru ce i s-a pärut curios la inceputul spectacolului. Dupä un timp, Robert si-a dat seama de efectul spectacular al bratului gol ce iesea din faldurile mantiei negre, purtatä pe umeri. Cu mäinile pe längä corp nici nu iti dädeai seama de acest amänunt. Mantia neagrä, lungä pänä aproape de pämänt, mult mai largä in partea de jos, äi acoperea cu prisosintä umerii si bratele. Doar in momentele culminante ale numerelor spectacolului, bratele magicianului ieseau la ivealä din mantie, indicänd locul unde se produsese efectul magiei sale. Atunci, goale si puternice, bratele subliniau si mai mult starea de mister a momentului, tensionänd atentia spectatorilor si intärind efectul de spectacol al numärului. Doar aceastä mantie, din toatä imbräcämintea maestrului, sugera apartenenta lui la lumea magiei si iluzionismului. Dezbräcat de ea, Philipp Medusee rämänea o prezentä agreabilä, cu o indelung exersatä obisnuintä de a se afla in fata spectatorilor. Aflat foarte aproape de scenä, Robert putea sä vadä nodul cravatei maestrului, impecabil executat. Curios cum nu vedea nici un snur al mantiei acestuia, petrecut pe dupä gät si legat in fatä, care sä o tinä prinsä de corp. Atentia de a sustine mantia doar pe umeri, tot timpul spectacolului, i se päru obositoare si inutilä lui Robert. I-ar fi fost mult mai simplu s-o mentinä legatä cu un simplu snur, ca o a doua cravatä.
-Urmätorul numär al spectacolului trebuia sä-l prezint ,in premierä, la gala iluzionismului, de la New-York. Vi-l dedic dumneavoasträ, tuturor. Pentru cä simt, din partea majoritätii spectatorilor, o mare bucurie si incäntare, cä sunt cu mine, la acest spectacol! - isi incepu maestrul introducerea, la fel ca si la celelalte numere anterioare ale serii. Pentru cei care mai au incä urme de indoialä fatä de tot ce au väzut, nu pot decät sä le dau cuväntul meu de onoare cä ele sunt la fel de reale, precum e scaunul pe care stau ei acuma. - isi incheie maestrul prezentarea.
Fäcu o scurtä reverentä, tinänd cu mäna dreaptä faldul mantiei, apoi se intoarse, fäcänd sä fluture in toatä lungimea ei mantia. Intoarcerea fusese mai rapidä decät ai fi crezut la prima vedere, cäci mantia s-a mentinut ridicatä cätiva centimetri si fluturänd, ca si cum ar fi fost impinsä de jos de un curent de aer, pe cei cätiva metri pänä la primul panou aflat pe scenä. In interiorul unui cadru de lemn, aproximativ de doi pe doi metri, era fixat un material textil de culoare deschisä, subtire, intins perfect pe laturile cadrului. Panoul era fixat pe douä roti, la capetele de jos. Luminat puternic, materialul devenea transparent, permitänd observarea clarä a formelor masive din spatele acestuia, ca niste umbre negre proiectate in cadru. Maestrul introduse o mänä in spatele panoului. Miscärile mäinii, in sus si in jos, vizibile perfect in panou ca umbre in spatele unui geam mat, dar bine iluminat, se sincronizau la milimetru cu restul miscärilor corpului, aflat in exteriorul panoului. Pumnul sträns si apoi desfäcut - deget cu deget, ca intr-o numärätoare - de magician in spatele panoului, nu läsa loc nici unui dubiu asupra ceea ce se afla acolo. Se vedea totul si nu puteai ascunde nimic. Maestrul isi retrase mäna, bägänd-o protector in mantie. Panoul era din nou gol, luminat uniform pe toatä suprafata sa. Plimbä panoul cätiva metri in lungul scenei, pentru a fi observat mai bine de toti spectatorii. Äl roti, mentinändu-l cu partea ingustä spre public, subliniänd faptul cä nu e decät grosimea de cätiva centimetri a lemnului pe care este intins materialul textil al panoului. Äl roti, cu partea ce a fost pänä acum in spate, spre public. Perfect identic si la fel de transparent ca si cealaltä parte prezentatä. Nu avea nici un element singular care sä deosebeascä o fatä de cealaltä. Maestrul introduse din nou mäna in spatele panoului, executänd miscäri din degete, demonstränd publicului cä, indiferent cu ce parte este spre el, absolut totul se poate observa la fel din spatele cadrului. Apoi äl asezä aproximativ in acelasi loc, pe scenä.
-Avem un panou transparent, identic pe ambele fete. Grosimea lemnului din care este confectionat e de patru centimetri. Singurul mister al acestui panou e doar faptul cä niciodatä nu vei stii care-i este fata si care-i spatele ! Dacä aceasta e fata, unde e spatele ? - intrebä retoric maestrul, rotind incä o datä complet panoul.
Publicul aplaudä, satisfäcut de generozitatea magicianului de a le aräta cä nu are nimic de ascuns. La un metru, un metru si jumätate in spatele acestui panou se afla altul, avänd cam aceeasi suprafatä. Din miscärile fäcute de maestru pe scenä, Robert isi dädu seama cä cel de al doilea panou avea fixatä pe el o oglindä. Philipp Medusee scoase si paravanul cu oglinda, aducändu-l in fata scenei.
-Acest panou este contituit doar dintr-o oglindä. O simplä oglindä, la fel cum fiecare dintre noi avem cäteva in casä. Iar la toate doamnele din salä sunt convins cä nu le lipseste din posetä. Utilä si de neänlocuit. Chiar si pentru mine! - punctä räzänd maestrul. Pe un cadru metalic obisnuit, mai subtire decät cel din lemn, este fixatä aceastä oglindä. Aici, in partea dreaptä, am un surub de reglaj care imi permite sä asez panoul intr-un unghi oarecare. Äl voi folosi pentru a gäsi pozitia optimä a oglinzii, astfel incät sä puteti urmärii cu totii ceea ce se intämplä dupä primul panou. Vä rog sä observati constructia simplä a acestui panou. Maestrul roti panoul cu oglinda, ce era sustinut identic ca celälalt, pe douä ansambluri de roti, in capetele de jos. Prezentä grosimea, evident mai micä decät a celuilalt, mentinänd cäteva secunde din profil panoul spre public. Le prezentä si spatele oglinzii, de un negru mat, la fel de bine cunoscut de toti. Robert nu gäsi elemente de constructie care sä-i ridice deocamdatä bänuieli. Totul pärea simplu si curat. Philipp Medusee duse paravanul cu oglindä in spatele celui cu material textil, cam la un metru si jumätate. Prin primul panou, cel transparent, se putea observa foarte bine umbra maestrului, ce umbla la surubul de reglaj al panoului cu oglindä, fixändu-l putin spre spate, din partea de sus a acestuia. In oglindä se puteau vedea miscärile ce le fäcea in interiorul culoarului delimitat de cele douä panouri pe scenä. Terminänd reglajul, maestrul fäcu o trecere dintr-o parte in cealaltä a culoarului, incet, calm. Primul paravan, cel din material textil, prezenta umbra si miscärile celui din interiorul culoarului, ca un film alb-negru. In oglindä se vedeau color miscärile celui aflat in spatele primului paravan, ca o replicä sincronä si realä ale umbrelor väzute prima datä pe panoul din fatä. Orientarea oglinzii i se päru destul de bunä lui Robert. Scena, putin sub nivelul primelor ränduri de scaune si sala ce pornea inältändu-se cätre capätul din spate, oferea tuturor spectatorilor o imagine cuprinzätoare. Din locul säu, Robert se bucura de vizibilitate bunä chiar si spre interiorul spatiului dintre cele douä panouri. Noroc cu insistentele sotiei, altfel ar fi cumpärat bilete doar in ultimele zile, prinzänd sigur locuri mult mai in spate. Atentia märitä si spiritul säu de observatie, din acest loc bine pozitionat in salä, puteau sä-l ajute la detectarea manevrelor magicianului.
-Se vede bine in oglindä? - intrebä maestrul cätre salä.
Nu se auzi nici un räspuns. Un aplaudat izbucnit spontan chemä incä unul, si incä unul. Multimea ce aplauda era räspunsul la intrebarea lui Philipp Medusee.
-Atunci, dati-mi voie sä invit in scenä pe cei trei asistenti ai mei.- continuä maestrul, fäcänd un semn cu mäna spre culise, de unde au apärut doi bärbati si femeia blondä, care fusese bägatä in cutia din numärul de magie anterior, cu cele opt säbii. Ei se vor aseza in spatiul dintre cele douä panouri. Iar eu voi incerca sä-i fac sä disparä! Am sä reusesc? - lansä o indoialä cätre salä maestrul, care intensificä incordarea spectatorilor.
Cei trei asistenti fäcurä cäte un semn scurt de salut spre public, ducändu-se intre cele douä panouri. Cei doi bärbati se asezarä in margini, incadränd umbra frumoasä a siluetei feminine. Pe primul panou umbrele celor trei, perfect conturate, se vedeau clar in toatä sala. Asistentii stäteau linistiti in interiorul spatiului dintre cele douä panouri. Oglinda reflecta imaginea din spate a acelorasi oameni din interiorul culoarului. Din cänd in cänd , femeia isi flutura bogatul pär. Miscärile din interior ale femeii se proiectau umbre negre pe paravanul din material textil, iar imaginea din oglindä äi refäcea cu exactitate intreaga miscare, vizualizänd complet fluturatul pärului din spatele ei. Robert putea sä-l vadä aproape in intregime pe asistentul aflat in dreapta, cum stätea asezat intre panouri.
Cäteva secunde bune timpul stätu pe loc. Maestrul, nemiscat, privea sala. Tensiunea crestea exponential in masa publicului. Dintr-odatä, Philipp Medusee fäcu o rotatie rapidä in jurul säu, parcä ar fi fost pe patine, in mijlocul unui lac inghetat si mantia-i fluturä in aer,imensä. Cänd s-a oprit, in mäna stängä avea mantia, ce incä se zbätea jucäus, ca impinsä de un curent de aer venit de jos. Cu mantia fluturänd, magicianul inträ prin stänga in interiorul spatiului dintre cele douä panouri. Inainta incet pe culoarul format intre panoul cu oglinda si linia pe care erau asezati cei trei asistenti. Treptat, pe mäsura parcurgerii distantei, in panoul cu material transparent dispäreau unul cäte unul asistentii, rämänänd doar umbra mantiei fluturänd. Identic, imaginea din oglindä era incet acaparatä de aceeasi mantie involburatä. Inainte de a iesi, prin capätul din dreapta al interiorului protejat de cele douä paravane, atät in oglindä cät si pe panoul transparent nu se puteau vedea decät mantia si umbra acesteia fluturänd. Iesit in intregime dintre panouri, magicianul se opri. Ca si cum ar fi vrut sä-si ia un pardesiu din cuier, Philipp Medusee bägä din nou mäna in interiorul, acum negru, al spatiului dintre cele douä panouri. Pe mäsurä ce miscarea bratului säu sugera tragerea unei perdele, panoul transparent din fatä isi recäpäta luminozitatea prin retragerea umbrei mantiei si aparitia, bucäticä cu bucäticä, ca un puzzle refäcut, a umbrelor asistentilor, de la stänga spre dreapta.
Dar in oglindä flutura victorioasä doar imaginea unei mantii negre! Faldurile acesteia executau valuri unduioase, egale pe intreaga suprafatä a oglinzii. Te asteptai ca imaginea mantiei sä cadä din oglindä, dintr-o clipä in alta, nefiind sustinutä de nimic. Spatele celor trei asistenti nu se mai vedeau acolo, completänd astfel umbrele lor proiectate pe panoul luminos din fatä. Maestrul tinea pe bratul ce-l introduse-se incä o datä intre paravane, mantia sa. Pliatä, micä si linistitä, atärna ascultätoare in mäna acestuia.
-Mai sunteti incä aici? - intrebä maestrul.
Umbrele celor doi bärbati fäcurä cu mäna, iar femeia isi vänturä cu pläcere bogatul pär. Privind doar panoul luminos, cu umbrele celor trei, observändu-le miscärile executate in spatele panoului, nu aveai nici o indoialä de prezenta acestora acolo. Insä din oglindä, unde ar fi trebuit sä fie o altä imagine, iti ränjea impasibilä doar imaginea mantiei fluturänd. Din cauza magicianului, aflat acum in dreapta panourilor, Robert nu mai putea vedea bine in interiorul culoarului. Acolo rämäsese un fel de obscuritate, in care nu reusea sä mai distingä nici mäcar profilul asistentului din dreapta, a cärui umbrä fäcea cu mäna pe panoul lumiunos din fatä,chiar in acel moment. Maestrul executä iaräsi o rotire rapidä,ce-i ridicä in aer mantia. Inträ din nou in spatiul dintre panouri, dar acum intre primul paravan si linia pe care erau asezati asistentii. Cu cät inainta, intunericul cuprindea panoul luminos, spulberänd bucäticä cu bucäticä umbrele asistentilor, de la dreapta spre stänga, ca un puzzle demontat.
Iesit complet, in stänga spatiului dintre cele douä panouri, maestrul a läsat publicul cäteva secunde sä-si reverifice imaginile, sä le compare, sä le gäseascä intelesul. Atät in oglindä cät si pe panou fluturau doar faldurile mantiei. Apoi, Philipp Medusee a bägat din nou bratul in intunericul din interiorul celor douä paravane. Cu aceeasi miscare de recuperare, executatä incet, trägea ceva dinäuntru. Panoul din fatä, din material textil, pästra umbra mantiei välurind, pe cänd oglinda se lumina, refäcänd cu incetinitorul imaginea celor trei asistenti. Cänd terminä miscarea, maestrul avea din nou mantia stränsä pe brat. Panoul , pe care se proiectau umbrele, avea aceeasi imagine. Aceeasi mantie fluturänd, umbra unei mantii fluturänd. Din oglindä zämbeau cei trei asistenti, fäcänd cu mäna publicului. Nu spatele celor trei asistenti, cum ar fi fost normal sä se reflecte. Nici mäcar reflectarea pozitiei intoarse, cu fata spre oglindä, a asistentilor, care pe altii s-ar fi putut sä-i inducä in eroare, dar nu pe el. Cei trei fäceau cu mäna, chiar din interiorul oglinzii, publicului! Robert simti o furie rationalä urcändu-i spre creier. Atätea efecte de luminä si imagine trebuiau fäcute cu niste echipamente precise, pe care nu puteai sä le ascunzi atät de usor de ochii publicului. Si totusi, nu reusise sä distingä in nici unul din momentele numärului cänd s-au fäcut trucajele. Era supärat pe spiritul säu de observatie, deosebit de lenes la acest spectacol.
Dupä cele cäteva secunde läsate publicului sä-si desävärseascä cät mai bine uluiala, maestrul dädu la o parte primul paravan, rotindu-l, ca sä se observe cum flutura nestingheritä doar umbra valurilor mantiei pe ambele fete ale acestuia. Se intoarse spre celälalt panou. Din oglindä, cei doi asistenti fäceau cu mäna publicului, in timp ce frumoasa blondä le trimitea bezele din värful buzelor.
-Chiar nu vreti sä-mi faceti pläcerea de a dispärea? - intrebä magicianul, in fata oglinzii.
Ca un räspuns, cei trei asistenti din oglindä au fäcut fiecare cäte un semn de refuz cu degetul. Cu o rotatie superbä, Philipp Medusee ridicä din nou mantia in aer si o trecu prin fata oglinzii, astupänd-o o secundä, cu negrul imens al faldurilor ei. Cänd poposi resemnatä in cealaltä parte, mantia dezveli o oglindä limpede si normalä, curatä. Umbra miscätoare a mantiei fluturänd dispäruse si de pe primul panou, acum luminat de o uniformitate compactä. Maestrul se asezä in fata oglinzii, potrivindu-si in limpezimea reflectärii ei, mantia pe umeri. Din salä, publicul il putea urmäri cum isi aseza lejer nodul cravatei. Intoarse o data, de douä ori, de trei ori panoul cu oglinda. Era la fel de subtire, continänd o oglindä pe care nu mai apärea nimic. Reflecta doar imaginile surprinse in salä, in timpul miscärii de rotatie imprimate cadrului. Asezä panoul cu oglinda spre public, aducändu-l si pe celälalt din material textil aproape, lipindu-le unul de altul; niste lucruri de care nu mai ai deocamdatä nevoie.
Publicul era intepenit. Nu se auzea nici un murmur, nici o soaptä, nici un aplaudat. Lumea privea nedumeritä, asteptänd ca magicianul sä le facä un semn, sä le dea o indicatie, sä le spunä dacä este sfärsitul numärului sau nu. Masa de oameni era o imensä gurä cäscatä. Philipp Medusee intrebä sala:
-Sä inteleg cä vä este dor de asistentii mei? Atunci nu am sä-i mai las sä umble, nici eu nu stiu pe unde! –hotäri conciliant maestrul.
Cu o ultimä rotatie, in care dädu drumul in aer mantiei, Philipp Medusee incheie reprezentatia. Mantia se asternu in cädere peste cele douä panouri reunite, acoperindu-le protector. Prinzänd de un capät al panoului din material textil si de un colt al mantiei, indepärtä paravanele intre ele si mantia de deasupra lor in acelasi timp, inträ in spatiul dintre panouri si , dupä cäteva secunde, iesi insotit de cei trei asistenti. Tinändu-se de mäini, executarä in acelasi timp o reverentä finalä cätre public.
Ropotul de aplauze inundä sala de spectacol. Tensiunea acumulatä in timpul numärului se elibera prin miscärile mäinilor si zgomotul produs. Asistentii maestrului päräsiserä scena. In mijlocul ei, Philipp Medusee strälucea, triumfätor. Executä o nouä plecäciune spre public, apoi fäcu semne de rämas bun cu mäna, incercänd sä se retragä. Zgomotul aplauzelor se inteti si in cäteva secunde publicul era in picioare. Pe scenä incepeau sä se ingrämädeascä sumedenie de flori, aruncate din sala de spectacol. Era imposibil sä pleci doar asa simplu, cu un fluturat din mänä sau cu cäteva bezele aruncate publicului. Philipp Medusee calmä vacarmul, indicänd spectatorilor sä-si ocupe locurile:
-Dacä as fi un bun cäntäret, v-as fi räspuns cu o melodie. Din päcate, nu sunt! Asa cä pentru toti cei prezenti aici , din partea cärora simt o mare bucurie si desfätare, voi incheia spectacolul cu o micä demonstratie de iluzionism. - spuse maestrul, rearanjänd prin aceastä alocutiune linistea in salä -. Pentru cäteva secunde, sau pentru cäteva minute, sau cäteva ore,poate cätiva ani unul dintre spectatori va fi martorul disparitiei intregii säli de spectacol, iar sala va fi martora disparitiei scenei. Timpul cät vom fi dispäruti cu totii depinde doar de asistentul ales de mine. Sau poate are cineva curajul sä se prezinte voluntar? - lansä provocarea cätre salä, maestrul.
Ordinea ce pärea restabilitä se dizolvä instantaneu. Multi dintre spectatori se ridicaserä in picioare, fäcänd semne cu mäna cä doresc a se oferi voluntari pentru aceastä demonstratie. Tinerii din salä fluturau haine in aer si fluierau, impingänd cäte un coleg mai timid cätre scenä. Maestrul interveni rapid:
-Vä rog, liniste!Mä gändesc la o modalitate de a alege pe unul singur din salä, färä a supära pe ceilalti prezenti.
Fäcu din nou o reverentä cätre public, sustinänd cu mäna dreaptä, dusä la spate, mantia. Cänd se ridicä si aduse mäna la locul ei, in ea avea un joben. Lumea se porni sä aplaude frenetic, la vederea jobenului din mäna dreaptä a magicianului.
-Voi arunca acest joben in salä si ce-l care-l va prinde, va fi alesul serii! - explicä Philipp Medusee regula jocului.
Cu o miscare largä, maestrul a aruncat jobenul in sus si spre mijlocul sälii de spectacol. Fäsäitul jobenului care se inälta in salä ridicä privirile publicului in sus. Toti urmäreau traiectoria acestuia. Inainte de a-si incepe coborärea, se auzi un sunet asemänätor unei explozii de artificie si jobenul se sparse in mii de bucätele, urmatä de o ploaie de confetii colorate ce se revärsau peste intreaga salä de spectacol. Cätiva spectatori incepurä sä culeagä din aer confetiile ce se läsau asteptate in cäderea lor linä. Pe scenä, maestrul simula cä este supärat, recuzita lui nu vroia sä-si facä datoria.
-Din päcate, va trebui sä desemnez eu unul dintre dumneavoasträ pentru acest numär. - se hotäri maestrul.
Se intoarse cu spatele cätre salä si dupä cäteva secunde, intorcändu-se brusc, indicä cu mäna dreaptä spre o zonä din fata scenei.
-Dacä domnul in costum negru, cu cravatä albasträ, cu model in picätele verzui si cämasä de culoare bej, din rändul al saptelea, nu are nimic impotrivä, il aleg sä fie asistentul meu pentru aceastä demonstratie!
Lumea aplauda norocul celui desemnat sä fie actorul principal al ultimului numär. Robert nu terminase de scuturat confetiile ce cäzuserä pe costumul säu negru, cänd simti impunsäturile in coastä. Sotia sa il impingea sä se ridice, spunändu-i:
-Hai, dute! Nu-ti fie fricä! Sä ne povestesti totul.
Robert se ridicä in picioare. Era confuz, derutat. Intelese in sfärsit cä el fusese alesul magicianului. Cu pasi grei, se indreptä spre scenä, in aplauzele publicului. Cobori cele cäteva trepte pänä pe scenä. Din salä vuia vacarmul oamenilor ce aplaudau. Era deranjant, supärätor pentru el. Magicianul äi fäcu semn sä se apropie. Abia acum isi dädea seama Robert de multimea oamenilor ce ticseau sala. Inaintä anevoios spre mijlocul scenei. Pas cu pas, disconfortul situatiei in care era pus se märea, intärindu-i convingerea cä n-ar fi trebuit sä se afle acum si aici. Dar nici nu avea curajul sä se sustragä evenimentelor. Ajuns in mijlocul scenei, Robert dädu mäna cu magicianul, iar acesta fäcu o plecäciune teatralä spre el:
-Domnule, incä mai aveti posibilitatea de a renunta la acest joc ! - il avertizä maestrul pe Robert.
Malitiozitatea din glasul magicianului il iritä si mai mult pe Robert. Simtea in ea provocarea räutäcioasä a celui puternic, propunändu-i unuia mai mic si mai slab decät el sä facä niste lucruri pe care nici el, cel puternic, nu le-ar face cu pläcere, constient de riscul lor major, chiar si pentru el. Robert reactionä puternic, uimit de curajul säu:
-Din päcate, stimate domn, sä nu vä asteptati din partea mea sä cädem la invoialä in privinta celor ce voi povesti publicului, la sfärsitul spectacolului. Voi spune clar si exact, doar ceea ce se va intämpla si puteti face. Cu atät mai mult cu cät ………!
Magicianul äi zburä cu un zämbet vorba, continuänd:
-Cu cät nu credeti deloc in magie si iluzionism! V-am observat neäncrederea de la inceputul spectacolului. Asta inseamnä cä nu v-am ales cu totul intämplätor pentru acest numär. Vä pot da ocazia sä vedeti si cealaltä parte a oglinzii. Dacä vä intereseazä?
Robert incerca sä-si mentinä curajul, in ciuda tonului nepäsätor al magicianului. I se pärea cä de fapt maestrul n-ar da doi bani pe el:
-Dacä v-as urmäri de cäteva ori spectacolele, nu mi-ar fi atät de greu sä demonstrez tuturor, bucäticä cu bucäticä, ce inseamnä totul in magie si iluzionism. Nu sunt decät trucuri bine regizate, exersate, chiar calculate precis!
-Aveti perfectä dreptate, domnule! Mi-ati enumerat o parte din imbräcämintea exterioarä a numerelor de magie. Vä retin atentia cu o micä precizare. Doar o parte! O oarecare parte!Este ceva, dar poate cä nu e totul! - incheie misterios Philipp Medusee -. De fapt, cred cä a sosit timpul sä vä convingeti singur. - spuse maestrul, uitändu-se in jurul säu.
Robert privi cätre sala de spectacol. Un häu negru umplea locul acesteia. Acum constientizä faptul cä nu se mai auzeau aplauzele si gälägia din salä, care-l deranjaserä de la inceputul discutiei cu magicianul. Scena era luminatä puternic. Transpira de la cäldura reflectoarelor atärnate sus, in tavan. Incercä sä-si obisnuiascä ochii cu intunericul din fatä, convins cä are sä distingä oamenii in salä. Cu cät se incäpätäna sä zäreascä ceva, tot atät de repede si amenintätor se apropia intunericul din sala de spectacol de scenä.
-E timpul sä mä retrag. - il anuntä Philipp Medusee -. Nu trebuie sä-ti fie fricä. Totul nu este decät o iluzie. - äi aruncä ironic maestrul, dupä care continuä serios - . Nu uita!Dacä tu nu vrei sä ti se intämple nimic, nu ti se va intämpla nimic! Dacä tu nu vrei sä pleci din aceasta salä, nimeni nu te poate obliga sä pleci! Cät vrei sä stai aici sau oriunde altundeva, doar de tine depinde! Cu totii ne-am näscut mari pe pämänt! Ai grijä, tu esti de acum dirijorul iluziei!
Philipp Medusee se intoarse si porni spre iesirea din scenä. In urma sa, lumina era absorbitä de imensa-i mantie neagrä, ce flutura in aer, ca impinsä de un curent de aer venit de jos. Ultima fluturare a faldurilor mantiei, la iesirea spre culise, inghiti lacomä putina luminä ce mai räzbätea chinuit dinspre acel loc. In intuneric, complet in intuneric, Robert isi pierdu rapid simtul dimensiunilor si orientärii. Trebuia sä plece, dar nu reusea sä facä nici o miscare. Frica il apäsa, greoaie. Degeaba isi spunea cä sub picioare are lemnul solid al scenei. Ii era fricä sä se uite in jos. Incercä sä miste un picior si se dezechilibrä. Äl puse incet la loc. Picioarele äi colcäiau nesigure in fricä. Impasibilitatea momentelor si intunericului äi sugera chinuitor initierea unei actiuni. Dar frica de un inceput gresit si necunoscut äl tintuia pe loc.


Garret se trezi mahmur. Soneria ceasului l-a salvat de la continuarea unui somn agitat, cu vise stupide. Säri din pat, incercänd sä-si alunge prin miscare buimäceala primelor clipe dupä trezire. Se spälä cu apä mai rece decät obisnuia regulat. Trebuia sä fie cät mai in formä la intälnirea programatä in acestä dimineatä, la ora nouä. Iar din pricina acelor vise idioate a avut parte de o noapte deloc odihnitoare. Inträ in bucätärie, sä-si pregäteascä cafeaua. Bucätäria lui era cea mai perfectä bucätärie a unui burlac convins. Chiuveta mai avea cäteva vase nespälate de vreo douä zile, pe masä erau imprästiate pachete de dulciuri, toate incepute, aragazul era plin de oale cu cäte un rest de mäncare. In schimb, filtrul de cafea trona strälucitor, la locul säu, constient de importanta lui printre celelalte ustensile din bucätärie.
Mirosul cafelei fierbinti il linisti pe Garret. Cu o canä mare, plinä ochi de cafea, se asezä pe scaun. Acum putea sä se gändeascä calm la idiotenia viselor avute, pe care se chinuia sä si le aminteascä de cänd se trezise. Cel putin visul in care il fugärea un cäine mare, negru. Obosise de cänd alerga si cäinele era in spatele lui, il ajunsese, dar in loc sä-l muste acesta fugi mai departe. Garret s-a oprit sä se odihneascä, dar un alt cäine, la fel de mare, insä de culoare maro, se apropia räu, incercänd sä-l prindä. Din nou o luä la fugä, tot mai obosit si cänd cäinele maro il ajunse, gata sä-l muste, trecu mai departe, alergänd. S-a oprit, dar un alt cäine apäru in spate, fugärindu-l din nou. Apoi un cäine verde, parcä si unul rosu. Kilometri dupä kilometri de alergare. Sau visul acela cu ploaia, pe care-l avusese cätre dimineatä. Afarä ploua cu gäleata si el alerga spre casä, sä se adäposteascä. A alunecat pe pämäntul ud si a cäzut printre niste copaci, lovindu-se de pietre si crengi. Incerca sä se agate cu mäinile de copaci, dar nu reusea sä se opreascä din cädere. Doar cänd a ajuns jos, intr-o vale, s-a oprit din cädere, insä exact cu un picior in mijlocul jarului sclipitor al unui foc mare, arzändu-se zdravän la acel picior.
Primele guri de cafea äi imbälsämarä stomacul,incälzindu-l. Ingeratä rapid, in toate celulele, cafeaua alunga definitiv oboseala. Isi recapitulä programul diminetii. Bärbieritul, verificarea dosarului cu planul de afaceri, alegerea unei tinute cät mai adecvate, drumul de o jumätate de orä pänä la restaurantul unde era fixatä intälnirea cu cei doi reprezentanti ai companiei care intentiona sä-i cumpere planul si reprezentantul bäncii, negocierea pretului. Ultimul punct era de fapt adeväratul scop al intälnirii din aceastä dimineatä. Acordul de principiu asupra tranzactiei fusese dat de compania achizitoare, anterior. Garret isi recapitulä in minte punctele pe care trebuia sä le evidentieze rapid si cät mai elocvent in timpul discutiei, incercänd sä nu-i dea posibilitatea reprezentantului bäncii sä producä prea multe calcule si procente de risc financiar, imediat sau in timp. In fond, cu el va trebui sä negocieze Garret pretul exact al tranzactiei. Reprezentantii companiei isi insuseau argumentele acestuia in totalitate. Garret zämbi. Era si normal, doar acestea puteau trage in jos pretul achizitiei. Garret isi aminti figura reprezentantului bäncii, cu care mai avusese intälniri preliminarii. In värstä, cu ochelari, tot timpul imbräcat corect in costum si cu cravatä, mult prea sobru. De dupä ochelari, studia extrem de atent toate härtiile, dar nu-i scäpa nici un cuvänt din conversatia avutä cu celälalt. Un sarpe financiar ce-i pläcea sä muste din pret. Garret zämbi din nou,incäntat de gändul care-i venise. Se va duce la intälnire imbräcat in elegantul säu costum negru, cravata de mätase albasträ cu picätele verzui, o cämasä albä. Nu! Mai bine va imbräca cämasa bej deschis, care avea subtil imprimat intr-un colt al gulerului numele colectiei. O cämasä scumpä, ce fäcea cät un costum intreg. Probabil cä-l va surprinde nepläcut pe reprezentantul bäncii, care il stia imbräcat tot timpul in blugi si tricou, eventual cu un sacou azvärlit pe umeri, intr-un minim procent de atentie in privinta hainelor, acordat intälnirilor oficiale.
Garret terminase cafeaua si plecä zämbind in baie, sä se bärbiereascä. In fata oglinzii isi väzu chipul relaxat, binedispus. In timp ce se bärbierea, se gändi la aceastä a patra tranzactie pe care o va incheia in aceastä dimineatä. Suma pe care si-o stabilise ca barem, atunci cänd incepuse afacerile, era depäsitä chiar si cu saizeci si cinci la sutä din valoarea minimä a acestei de a patra vänzäri. Gändul äi zburä departe, la locurile si lucrurile pe care dorea sä le facä doar pentru el. La Tahiti, ständ pe malul märii si asteptänd sä se coacä innäbusit broasca testoasä -pusä intre douä frunze mari de palmier, umplutä cu mirodenii alese - in cuptorul nisipului fierbinte al plajei. Bästinasele, in costumuri sumare din frunze verzi il vor servi cu bäuturi räcoritoare, aranjändu-i umbrela de fiecare datä cänd soarele l-ar fi deranjat. Dupä un an o sä dea si o petrecere pentru prietenii säi din oras, un dezmät pe plajä. Ii va aduce pe toti, pe cheltuiala lui. O va aduce si pe Sue, cu sotul si copii ei. Sä vadä cät de räu a ajuns el de cänd s-a despärtit rapid de ea! Isi va vopsi pärul in verde si rosu, se va tatua dupä modelul bästinasilor.
Terminase bärbieritul. Isi privi atent fata. Rämäsese acelasi tänär nepäsätor, in ciuda celor patruzeci si trei de ani ai lui. Singur si multumit cä nu e obligat sä suporte amestecul nimänui in viata lui. Trecu in dormitor. Verificä geanta cu documentele. Dosarul era pregätit din timp. Äl räsfoi, cu toate cä-l mai verificase si asearä. Totul era la locul säu. Actele, contractul, stampila,papetärie. Inchise geanta cu grijä. Se imbräcä cu costumul säu negru, cravata albasträ avänd model in picätele verzui, cu cämasa bej deschis, aranjändu-se indelung in fata oglinzii. Luä geanta si iesi, invärtind pe deget cheile masinii.
Benzinäria nu era aglomeratä. Dädu cheile masinii bäiatului, sä-i facä plinul, s-o spele si lustruiascä bine. Avea timp destul pänä la intälnire. Cinci minute inainte de ora nouä va intra in restaurant, cäutänd masa unde sigur erau deja sositi ceilalti trei. Isi luä geanta si inträ in cafenea. Inäuntru era cald si bine, iar mirosul aromat al cafelei plutea in aer. Oprea de multe ori aici, pentru cä-i pläcea ambientul interior al cafenelei. Luä loc la o masä, in zona unde obisnuia el sä stea. Un ospätar in värstä, care-l recunoscu pe Garret imediat,se apropie sä-i ia comanda:
-Bunä dimineata, domnule! Mä bucur sä vä reväd. Aceeasi comandä? - il intrebä ospätarul, cu un ton familiar.
-Bineinteles! O cafea mare si fierbinte, cu friscä ..........
Ospätarul nu-l läsä sä termine, continuänd el restul, in semn de apreciere pentru un client vechi:
-Douä croissante „Vinichy“, cu mult zahär deasupra, napolitane cu ciocolatä si lapte. Este corect? - zämbi ospätarul amabil.
-Foarte exact, domnule!Te rog sä-mi faci nota acum. Sunt doar in trecere si nu am prea mult timp de stat. - äi dädu de inteles Garret cä se gräbeste.
Äi läsä un bacsis gras. Ospätarul multumi si se indreptä imediat spre un coleg mai tänär, brunet, cu staturä atleticä, pe care Garret nu-l remarcase pänä atunci printre personalul cafenelei. Auzi cum ospätarul in värstä il instruieste pe celälalt:
-Francois, ocupä-te urgent de comanda domnului de la masa numärul opt. Da, cafeaua sä fie fierbinte! Si mult zahär pe deasupra croissantelor.
Garret aruncä o privire pe geam. Masina lui era deja intratä in interiorul spälätoriei. Isi trase geanta aproape de el, deschizänd-o. Dosarul gros, cu planurile afacerii era primul. Urma dosarul cu actele contractului, celelalte härtii, portstiloul auriu. Toate erau la locul lor, pregätite atent din seara precedentä. Mirosul cafelei aburinde, asezatä pe masä, äl fäcu sä-si dea seama cä fusese deja servit. Nu-l auzise deloc pe chelnerul cel tänär cänd asezase farfuriile pe masä, dispäränd la fel de discret. Muscä dintr-un croissant si inghiti o gurä mare de cafea. Se strämbä, enervat. Cafeaua era doar caldä. Äi fäcu semn ospätarului in värstä, care se prezentä imediat.
-Dacä se poate, as vrea cafeaua fierbinte! - se plänse Garret omului säu.
Ospätarul in värstä luä imediat cafeaua, scuzändu-se:
-Imi pare räu! Francois este nou si mai are incä multe de invätat.O sä am eu grijä sä nu vi se mai intämple.
Dispäru cu cafeaua. Garret se intoarse din nou spre geantä, studiind din ochi continutul. Multumit de rezultatul controlului, tocmai o inchidea cänd observä, cu coada ochiului, mäna chelnerului cel nou asezändu-i cafeaua fierbinte pe masä. Garret luä in ambele mäini ceasca, bucurändu-si palmele cu peretii ei calzi. Vru sä bea o inghititurä, cänd isi dädu seama cä chelnerul cel nou incä nu se indepärtase de längä masä. Nu avea de gänd sä-i dea nici mäcar un cent bacsis. Trebuia sä inteleagä cä pentru un serviciu prost nu primesti nimic. Färä sä-si ridice privirea din ceascä, Garret äi dädu de inteles acest lucru, spunändu-i:
-Este altceva !
Insistent, chelnerul cel nou äi replicä:
-Este ceva, dar poate cä nu e totul ! Te las sä te convingi singur !
Garret nu apucä sä-si spunä cä, de fapt, räspunsul chelnerului fusese impertinent, pentru cä propozitia i se infipse adänc in minte. Nu-si mai aminte cänd, unde sau cine i le spusese. Doar sensul propozitiei i se pärea extrem de cunoscut, vechi si vital. Nu putu sä-si asocieze aceste cuvinte cu o anumitä perioadä, persoanä sau intämplare. Doar o imensä importantä a acestor cuvinte pentru el. Importantä pe care se chinuia din räsputeri sä-si aducä acum aminte ce conjuncturä anume i-a dat aceastä valoare.
Ridicä ochii spre chelnerul cel nou. Magicianul, imbräcat in costumul alb al personalului cafenelei, avänd in fatä sortul pe care era imprimat numele localului unde-i pläcea lui Garret sä se opreascä, äi zämbea linistit. Se intoarse, indepärtändu-se incet spre bucätäria cafenelei. Pe gät, zulufii jucäusi ai frumosului säu pär negru dansau. In urma magicianului, imensa mantie neagrä absorbea cu repeziciune lumina. Garret fu cuprins de un sentiment clar de neputintä si gresealä cumplitä a locului si a timpului unde se afla acum. Un zid gros de intuneric se apropia din toate pärtile. Ultimele raze de luminä, atrase de faldurile imensei mantii a magicianului, ce fälfäia ca impinsä de un curent de aer venit de jos, se stinserä. In intunericul complet, inainte de a-i zbura in imensitatea neagrä toate amintirile, Garret nu izbuti decät sä se prindä zdravän, cu ambele mäini, de mänerul gentii sale importante cu documente.


Lumina reflectoarelor izbucni cu violentä pe scenä. Robert clipi des, inainte de a se obisnui din nou cu lumina. Magicianul tocmai iesise, prin partea dreaptä a scenei, unde se afla intrarea in culisele sälii de spectacol. Cu greu, Robert isi invinse starea de neliniste si reusi sä priveascä spre salä. Lumea aplauda cu frenezie. Incä buimac, confuz si intr-o stare imensä de disconfort interior, cäuta sä localizeze in sala de spectacol locul in care, pänä acum douä sau trei minute, a stat pe scaun, urmärind reprezentatia. Se simtea ridicol singur in mijlocul scenei, din care fusese debarasatä si recuzita ultimului numär. Zgomotul aplauzelor i se implänta adänc in minte. Nu le intelegea rostul. Avea un sentiment acut de gresealä a locului si a rostului säu de acum pe scenä. Se uita in jurul säu, convins cä a pierdut ceva. In ambele mäini, simtea greutatea unui lucru purtat de curänd, pe care nu si-l mai amintea, dar de a cärui prezentä nedefinitä nu reusea sä scape nicicum. Nu-si mai amintea nimic din discutia purtatä cu maestrul Philipp Medusee, doar faptul cä-si luaserä la revedere, inainte sä se stingä toate luminile. Apoi cäteva secunde de intuneric si din nou sala aplaudänd cu frenezie. Undeva, in sträfundul adänc al memoriei, simtea cä a pierdut cäteva secunde importante din tot spectacolul. Un punct gol in minte pe care nimeni nu i-l va putea umple cu o amintire. Doar el!
Obsevä sotia si cei doi copii, care-i fäceau semne din salä. Urcä cu greutate cele cäteva trepte, de pe scenä in salä. Nu se putu abtine sä nu se intoarcä, cäutänd din priviri lucrul pe care era convins cä-l tinuse in mäini pänä acum cäteva secunde. Scena era pustie, supärätor de tare luminatä de toate reflectoarele, dar pustie! Se indreptä cätre sotie. In drumul säu, cei din primele ränduri äl prindeau de brat ori äl bäteau usor pe umär, interogändu-l cum a fost. Äi injurä in gänd pe toti imbecilii ästia ce nu puteau sä facä o micä distinctie intre realitate si spectacol. In sfärsit, se intälni cu sotia si cei doi copii, care reusiserä sä iasä pe intervalul sälii.
-Vä rog, haideti sä mergem cät mai repede acasä! - le spuse Robert, luänd de mänä bäiatul cel mic.
Fata radioasä a sotiei sale se intunecä un moment,grijulie:
-S-a intämplat ceva pe scenä, Robert? Nu te simti bine?
-Nu am nimic. Te rog sä fii linistitä! Stii doar cä am o multime de probleme de rezolvat si in seara aceasta. Sä plecäm.
Au pornit spre iesirea din spate a sälii de spectacol. Robert s-a oprit din nou, cäutändu-se in buzunarele pantalonilor si ale hainei de la costum. Sentimentul acut de puternic cä pierdu-se ceva important nu-l päräsea. Se uitä pe jos, prin salä si de fapt isi dädu seama cä nu stia ce cautä.
-Cheile masinii sunt la mine. - äl anuntä sotia sa - . Mi le-ai dat la inceputul spectacolului. Ce s-a intämplat pe scenä? Robert, dintr-odatä s-a fäcut intuneric si a dispärut scena cu totul! Noi toti am rämas in salä si priveam la scena care nu mai era. Apoi cineva a bätut din palme, toti am inceput sä aplaudäm si scena a revenit la fel de brusc cum a dispärut ! Totul nu cred cä a durat mai mult de un minut.
Robert se simti cumva agasat in intimitatea memoriei sale, aflatä in convalescentä. Äi räspunse nervos sotiei:
-Prostii! Totul a durat doar cäteva secunde. Cineva a stins dintr-odatä toate luminile si apoi le-a reaprins brusc. Haideti mai repede. O sä fie aglomeratie mare la iesirea din parcare.
-Nu, tatä! A fost mai mult timp decät crede mama. - precizä bäiatul cel mic, strängänd in mäinile sale mici palma tatälui - . Ce bine cä te-ai intors!
Inainte de a iesi din sala de spectacol, Robert se intoarse involuntar spre scenä. Färä sä fie sigur, i se päru cä-l zäreste pe magician chiar in iesirea spre culise, zämbind linistit, cu o ceascä de cafea in mänä. Apoi acesta se intoarse si in urma lui nu se vedeau decät faldurile imensei mantii negre, fluturänd, ca impinse de un curent de aer venit de jos.



Filderstadt ; 23 05 2004
Nutiu Constantin ( Luigi )

 

 

 indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco  Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.