Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Salvaţi Vama veche!... ia nene o carte despre droguri!

Impresii si pareri personale in FORUM

 

Simona Anomis

 

Foaie de jurnal

Reportaj pitoresc cu sare şi piper de la mare!

 

Salvaţi Vama Veche, scria pe tricoul unui tânăr, care se oprise în faţa micuţei mele tarabe ambulante,  ca să cumpere o carte.

Pentru că din sutele de oameni, care s-au plimbat prin faţa mea, în acea zi de 4 august 2004, a fost primul client, l-am oprit la o discuţie. Prea puţini s-au oprit să ia o carte în mână, s-o răsfoiască sau să-mi pună o întrebare legată de coţinutul romanului, al cărui autoare eram si pe care speram să-l fac cunoscut, într-un mod cât se poate de neortodox, tineretului venit să-şi petreacă concediul la Vama veche.

      Românul este mare specialist în  a îmbina utilul cu plăcutul: Dacă tot am ajuns sa mai petrecem un concediu în România, de ce să nu tragem o fugă şi la mare, de ce nu la Vama Veche, la cort cu gaşca de prieteni, de ce n-aş lua cu mine câteva din sutele de cărţi, care mucegăiesc acasă  pe raft ?

      Zis şi făcut! După zece ore de drum obositor, inclusiv 120 de kilometri făcuţi în jurul minunatei capitale a României, care are palate şi cazinouri, dar duce lipsă acută de indicatoare de circulaţie, am ajuns la destinaţia finală: Vama Veche. Sigur că am întâlnit şi poliţişti binevoitori, care ne-au explicat ceva despre o pasarelă, pe sub care ar fi trebuit să trecem. La expresia lungă afişată pe faţa soţului meu (sas, nene nu bucureştean cult) a subliniat domnul ofiţer:

     - Ce, domne’, nu ştii ce-i aia pasarelă? Aia pe sub care treci!”

    - Adică pod, întreabă soţul meu.

- Nu, domne’, pasarelă, ce naiba, toată lumea ştie ce este o pasarelă!

      Am aflat şi noi ce este, am trecut pe sub ea, am găsit într-un bun sfârşit drumul spre Constanţa şi am găsit şi minunata Vamă Veche, un cătun romantic înainte de graniţa bulgară. Nu pot să spun că a fost dragoste la prima vedere, pentru că am ajuns dimineaţa, cumplit de obosiţi cu doi copilaşi mofturoşi după noi. Soarele răsărise, dar era înecat de ceaţă, ca să-şi spună cuvântul lui de soare! Încercările de găsi un loc pentru montat cortul s-au dovedit a fi adevărate expediţii în necunoscut, pline la tot pasul de primejdii. Am avut senzaţia că în faţa mea se întinde o mare de corturi viu colorate, nu una cu valuri, pentru care am bătut atâta drum. Cu mii de sfori erau corturile bine ancorate în nisip, ascunse vederii, aşa încât aveai senzaţia că te afli pe un teren minat. Dacă nu erai perspicace şi înaintai cu o anumită tactică, te usturau nu numai degetele de la picioare, ci parcă şi sufletul. Cumplită durere de moment!

      Cucoana din mine, obişnuită de mai bine de 12 ani cu confortul a’ la Deutschland s-a gândit să facă cale întoarsă, dar după 725 de km pe străzile României şi lecţia de limbă româna luata la Bucureşti m-am decis spontan, că se va găsi un locuşor şi pentru cortul nostru. Aşa a şi fost. Românul ştie să se înghesuie şi să facă loc la nevoie.

      M-am familiarizat repede cu atmosfera specială de la Vama Veche, am făcut cunoştinţă şi cu toaletele infecte pentru care plăteai 5000 de lei intrarea pentru o treabă oarecare şi 25.000 pentru un duş cu apa rece ca gheaţă. No coment!

Băştinaşii ne-au asigurat că este primul an, în care sunt condiţii igienice catastrofale. Vama veche era un loc pentru „păsări exotice” nu pentru turism în masă, aşa cum s-a şi întâmplat într-un final.

Am găsit repede Tarabele cu porumb fiert la 20.00 de lei bucata, cu bijuterii , tatuaje „ ieftine” şi jucării pentru copii( adevărate chilipiruri) şi ne-am instalat şi noi, lângă micii şi marii afacerişti, o măsuţă, pe care am plasat cărţile, pentru a le vinde la preţul de un porumb fiert şi o bere la halbă. Pentru un chebap sau o pizza modestă ar fi trebuit să vând măcar două cărţi.

       Începutul  e greu, am intrat repede în panică şi m-am amestecat ruşinată în mulţime, abandonându-mi taraba proaspăt instalată. Unde în Europa  asta mare mai faci aşa ceva? Te plimbi cu marfa sub braţ, te opreşti la un colţ de stradă şi-ţi prezinţi produsul curioşilor, fără să te ia nimeni „pe sus”, să te amendeze sau să te întrebe ceva de sănătate?

      După ce m-am convins că nu-mi taie nimeni capul, am intrat în vorbă cu proaspeţii colegi de breaslă şi am vândut prima carte, am început să savurez starea inedită în care mă aflam. Am dat o şansă acelui petec de pământ de la marginea României să-şi arunce mrejele asupra mea.

      Astfel am ajuns să-l întâlnesc pe tânărul, care purta tricoul cu inscripţia: Salvaţi Vama Veche! La insistenţele mele mi-a povestit mai multe despre această acţiune. În scurt timp s-a încins la taraba cu cărţi despre droguri o discuţie aprinsă. Chiar dacă nu redau cu fidelitate ce s-a discutat, contextul este cel important şi faptul că am  conştientizat un lucru, pe care l-am ignoart ani de zile din neştiinţă de cauză :  Vama veche este, nu vulcan care mocneşte, ci deja lavă fierbinte:

-  „De anul trecut am început să ne mişcăm. Ne-am zis: trebuie să salvăm corturile, muzica şi stuful din Vama de asaltul manelelor, al termopanului şi al sezlongurilor de plastic. De ceea am chemat rock-ul la mobilizare generală! Am reuşit să înălţam o voce de zeci de mii de rockeri. Ne-au explodat inimile de bucurie, nu alta, când am văzut câti suntem. Ba chiar şi autorităţilor li s-au frânt inimile: vor reveni corturile, s-a suspendat transformarea Vamei într-un bulevard cu blocuri de 4 – 6 etaje, s-a promis stârpirea şalupelor şi a ski-jet-urilor de pe rezervaţia marină.
 
- Iar acum, după un an, avem corturi, faleza dintre 2 Mai si Vama nu este un uriaş şantier şi există o echipă care lucrează pentru o varianta prietenoasă de dezvoltare a arhitecturii. In schimb, au scăpat 4-5 monştri de beton, care batjocoresc locul, ski-jeturile au reapărut şi - poate ăsta e fenomenul cel mai vizibil – a venit mult mai multă lume. Oameni care au descoperit oaza noastră, chiar din cauza noastră!

- Am înţeles că Vama rămâne în Romania, că nu ajunge să ai legi sau promisiuni ale autorităţilor! Trebuie să lupţi, ca să fie respectate. Şi că e nevoie mai mult decât anul trecut ca noii venitii să fie vaccinaţi cu muzica noastra iar nu viceversa.

- De aceea e nevoie de Stufstock. Pentru alternativa rock, blues, jazz, folk, pentru muzicile care nu sunt produse de serie. Pentru a ne apara libertatea de a alege.

-         Una din cauzele degradarii zonei Vama Veche-Limanu-2 Mai o constituie sărăcia şi lipsa de resurse economice, care-i determină pe locuitorii din zonele amintite să-şi vanda imobilele şi terenurile, de care dispun, unor investitori, care nu au nimic in comun cu specificul cultural atractiv pentru turiştii tradiţionali.

-         Dacă cumpără un neamţ, care n-are chef să vadă corturi pe o rază de 500 de metri în jur şi mai aduce cu el altă trupă de nemţi, adio Vama Veche! Crezi că trebuie mulţi bani să cumperi câteva colibe şi un hectar de plajă, de la unii care abia de-şi târăsc zilele?

-         Şi n-ai ce-i face,  e proprietatea lui privată! Taci şi rabzi!

-         Nici nu trebuie să vină nemţii, stai că încep ştabii de la Bucureşti să mestece deja în mămăligă!

-         Anul trecut ne-au alungat poliţiştii, ca pe nişte câini vagabonzi şi ce au realizat ? Scandal în presă şi anul acesta e arhiplină Vama!

-         Tebuie să atragem băştinaşii de partea noastră. Îi dă sărăcia afară din colibe!

-         Ar trebui să fie informati pescarii despre cum pot să-şi dezvolte propriile afaceri, să atragă finanţări, să-şi dezvolte independenţa financiară şi să valorifice în mod raţional resursele din zonă.

-          Vor fi organizate seminarii în cadrul cărora se vor exersa sub îndrumarea trainerilor deprinderi specifice micului intreprinzător. Participantii vor primi broşuri informative, referitoare la tematica abordată. Seminariile vor fi precedate de un studiu asupra mediului de afaceri din zona, efectuat de catre voluntarii asociatiei in colaborare cu reprezentanţi ai altor instituţii.

-         Multe, multe mai sunt de realizat!…”

Am înţeles şi eu în sfârşit ce înseamnă Vama veche, câţi fani adevăraţi are acest sătuc, ce tradiţie grozavă acest colţ de paradis, de ce trebuie transformat într-o zonă de protecţie bio- culturală, de ce o să mă număr şi eu de anul acesta printre “ îndrăgostiţii de Vama veche”.

Muzica a fost de cea mai înaltă calitate, chiar dacă miile de waţi ne-a făcut cortul să tremure şi la unu noaptea(deşi scena se afla la măcar 500 de metri distanţă) nimeni nu s-a plâns că n-a dormit! Am avut parte şi de grupuri de vandali, beţi drogaţi, dezorientaţi, pe care îi consider oarecum necesari, pentru a  condimenta “atmosfera de vamă”. Înjurăturile pescarilor de la 5 dimineaţa sunt atât de pitoreşti, încât nu loc la rubrica de : defecte, critică, reclamaţii.

Am vândut “ clandestin” 30 de volume de «  Lacrimi în sticlă » - tematica : dramă- droguri şi de ce spun clandestin, deşi sunt, nu numai autoarea, ci şi posesesoarea de drept a acestor cărţi? Pentru că nici o librărie din ţară nu găseşte o bază legală de  apune în vânzare cărţile unui scriitor, a cărui editură le-a publicat şi i le-a pus pur şi simplu în braţe, după motto-ul: Descurcă-te române!

M-am descurcat … şi după bogata experienţă de la Vama veche am descoperit piaţa de vechituri din Sibiu şi tarabele ambulante de cărţi gen anticariat, pentru a mă face cunoscută publicului din România, încă iubitor de carte.

Aşa că, trăiască Vama veche şi nu rataţi pasarelele de Bucureşti!

Simona Anomis

 

PS

 

De când sunt român,

Am mai multă nevoie de aer!

Primesc adevărate crize de astm

Fără aersolii din Vama veche,

Cu riscul că-mi rup talpa iadului,

Împiedicându-mă de sforile

Corturilor ancorate pe plajă

De turiştii cu buzunarele subtiri.

Merg la Marea cea neagră,

cu multe riscuri,

Deşi în Spania ar fi mai curat,

Ba chiar şi mai ieftin,

 spun unii,

Şi se vorbeşte  tot româneşte

 pe malul Mediteranei!

Totuşi, nevoia mea acută  de aer,

Mă lasă rece la cântecul muzelor

Occidentale,

Cronicizându-mi astmul etnic.

   Simona Anomis

 

 index revista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  ec.Valeriu-Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.