Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

 

Teatru scurt

FEMEILE CA NIŞTE CAŢE

de  Aura Constantin

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 



Piesă de teatru în două acte
Personaje:
Manole Costache – om politic
Amanda Pandrea – scriitoare, amanta lui Manole Costache
Magdalena – sora Amandei Pandrea
Iosuf, cetăţean străin – soţul Magdalenei
Diana – soţia lui Manole Costache
Garda de corp a lui Manole Costache
Alex – însoţitorul Magdalenei
O voce din mulţime
Un glas din mulţime


Actul I
Trădarea
Scena I

Avem ca decor o tribună care e înconjurată de cateva persoane ce ascultă un orator vorbind de la tribună. Acesta are în jur de patruzeci de ani şi este îmbrăcat în costum de culoare gri închis. Bărbatul se numeşte Manole Costache şi este om politic.

Manole Costache:
- Eu mă întorc din ganduri spre toţi aceia care
Mă-mpung cu aberaţii de genul că mă bucur de-o urcare
În ierarhia dragă-mi mie de altfel, politică şi viitoare.
Căci vom avea nevoie de un preşedinte, şi nu poţi fi un oarecare...

Din sală, în mulţime se aude un glas ce tremură de încordare:
- Dar, dragă domnule, noi suntem talpa ţării, mulţime muncitoare,
Cu noi ce-aveţi de gand, şi nu vă fie cu supărare...

- Ah! că dragi îmi sunteţi mie voi oamenii de rand!
Mă voi supune vouă, dand legi în care veţi vedea porcii zburand
Dand sfoară-n ţară cum că eu sunt cel mai bun
Acum, de-a-pururea şi-n veci pe acest pămant....

Şi-o să vedeţi că o să curgă lapte şi miere
Şi o să fie cam de toate şi bune şi multe, multe rele.

De pildă eu n-o să umblu la impozite, la cele care sunt,
Ci o să inventez noi taxe doar pentru voi, oamenii de rand.

O să mă joc, aşa cu traiul bun doar cu familia mea,
În plus e şi guvernul, partidul, parlamentul, căci eu sunt patria.
Iar de va vrea vreunul să mişte-n faţa mea
O să-l trimit pe dată la închisoare.

Mă veţi opri voi, o plebe amărată...
Nu cred, căci ce să-mi facă mie-regele, o mică ceată?
Eu sunt puterea, pe mine mă votaţi de fiecare dată
Cand sunteţi cu ştampila şi nimeni nu-mi stă-n faţă.

O voce se mai aude spumegand ironic:
- Dar ce-o să faceţi, maiestate cu cei care întreabă?

- Cred că o să vezi tu singur, şi porunci:
Soldat, te du şi leagă-l!
Orice împotrivire vă este de prisos, eu am un drum în faţă,
Şi fără mine voi n-aveţi nici un rost.

Şi nu v-am spus că o să fie bine, încă un pic mai strangeţi,
Să meargă ţara spre mai bine, căci voi tot mai puţini ajungeţi.
Îmi trece aşa în zbor un zvon pe la ureche
Că cică-aţi vrea democraţie, dar mai la vest de-ar fi să fie.

Bun! Sunt de acord, plecaţi de-ar fi cu toţii
Am auzit că-n vest primiţi sunt doar deştepţii.
Mie-mi convine împărţeala: simplu e de condus,
În locul lor se-nghesuie doar proştii!

Din spatele omului politic iese din umbră un bărbat înalt, cu ochelari negri, îmbrăcat în jachetă de piele – garda sa de corp. Acesta îi şopteşte la ureche ceva, după care se retrage în conul de umbră care-l proteja pană acum de ochii mulţimii. Omul politic îşi strange hartiile de la tribună şi părăseşte scena. Mulţimea vociferează în surdină. Pe acest fundal cade cortina.


Scena II


Îl vedem pe acelaşi om politic într-o încăpere tip budoar. Pe o sofa stă întinsă o femeie blondă, stilul ,,vampă”. Este îmbrăcată într-un neglije roşu provocator. Două fotolii şi o canapea întregesc decorul. Între ele, util plasată se vede o măsuţă pe care odihneşte un pahar înalt, elegant de cocteil. Un al doilea se află între degetele prelungi ale blondei. Avand un aer distrat, aceasta se joacă cu el, rotindu-l şi lăsand bucata de lămaie din pahar să alunece pană aproape de buza paharului, redresandu-l în ultimul moment. Celălalt personaj din scenă, bărbatul pe care l-am urmărit ţinandu-şi discursul parodiant este îmbrăcat într-un elegant halat de casă de culoare clasică, vişinie. Scena mai cuprinde o măsuţă pe care se află televizorul şi aparatul video, două tablouri moderniste, un băruleţ mobil dotat cu rotiţe şi un covor. În stanga scenei observăm o uşă al cărei rost îl vom descoperi mai tarziu. Bărbatul, am văzut că se numeşte Manole Costache şi este un cunoscut om politic. Ea este Amanda Pandrea, o scriitoare la modă şi actualmente amanta omului politic. Amanda se întinde alene în timp ce-şi caută papucii. Se ridică de pe sofa.

Amanda:
Manole, mai vrei un gin, dragă? Eu îmi mai pregătesc unul.

Cel întrebat îşi priveşte paharul, îl ia de pe masă şi il oferă Amandei. Recuperarea se face ţinand paharul cu degetul mic ridicat.

Amanda observă gestul lipsit de eleganţă şi-i face observaţie:
Ţine dragă şi tu mana cum trebuie, cu degetul pe pahar, nu în vant. Mai civilizează-te şi tu, că acu’ eşti ditamai ministrul...

Manole îşi corectează poziţia mainii în timp ce ea înşfacă paharul. El se aşează la loc, iar ea pregăteşte paharele cu gin.

Amanda, mimand curiozitatea şi nerăbdarea:
Ce crezi, o să vină cumva Iosuf săptămana viitoare?

Manole, mirandu-se:
De ce? Doar ultima dată l-ai acuzat de hărţuire. Nu mi-ai spus tu singură că te-a pipăit în lift, cand s-a oferit să te conducă pană jos la maşină? îi reproşează el în continuare.

Amanda se bosumflă şi se tranteşte ostentativ pe sofa.

Manole, pe un ton supărat:
Pentru Dumnezeu, e sora ta şi e căsătorită cu Iosuf, vrei să arunci sămanţă de ceartă între ei? De asta-l aştepţi, nu? Vrei să-i povesteşti Magdalenei... oh!

Manole oftează vizibil supărat. Îşi prinde tamplele în mană şi începe o plimbare nervoasă prin cameră.




Amanda:
Şi ce-ţi pasă ţie brusc? Tu n-ai nici o treabă, îţi spun că m-a pipăit şi tu mă cerţi tot pe mine! Dacă era nevastă-ta în locul meu, dădeai cu el de pămant!

Manole, încercand s-o îmbuneze:
Nu fi rea, cocoşica mea, ştii că te iubesc doar pe tine.

Se aşază langă ea pe sofa, îi ia mana şi o mangaie cu atenţie.

Amanda, pufnind nervoasă:
Da! Ştiu, bla, bla, bla, de ea nu poţi scăpa aşa uşor, ai o poziţie... ştiu toată placa. Am învăţat-o pe de rost în cei trei ani de cand m-a pus nu ştiu cine să mă leg la cap cu tine.

Furioasă, Amanda îşi trage brusc mana şi se ridică, învartindu-se ca un leu în cuşcă. Luat prin surprindere, Manole rămase cateva secunde cu mana în aer şi cu gura căscată.

Observand aceasta, Amanda începe să ţipe, pur şi simplu:
Uite-te la tine: un papă-lapte ajuns în varf datorită întamplării. Eu am făcut din tine ceea ce eşti acum, iar tu? Ai puţin bun simţ şi taci, nu mă contrazice.

Manole tresare, ridică din umeri şi se lungeşte pe canapea punandu-şi mana sub cap şi privind-o lung printre gene.

Amanda pe un ton ridicat:
Mă enervezi cumplit cu încăpăţanarea asta a ta, eu spun că e aşa, tu nu. Dar m-ai omorat, frate, cu nevasta asta a ta! Eu de ce n-aş fi bună? Ce dacă mi-e prietenă mironosiţa aia! Că parcă dac-ai lăsa-o s-ar impacienta careva? Unde te crezi? În America, cumva? Aici e Romania drăguţă, şi aici d-aia nu mai poate lumea că un politician de mare viitor îşi schimbă nevasta! Asta-i bună! Da’ văd că ţine loc de pretext să scapi de mine. (unduindu-şi mana): De mine nu scapi, uite-aşa!

Amanda repetă, trantindu-se pe un fotoliu picior peste picior:
Nu scapi!

Balansandu-şi nervoasă piciorul, Amanda îl priveşte o clipă cu ură, se ridică şi iese pentru un minut din scenă. Cand se întoarce fumează dintr-un portţigaret lung de culoarea chihlimbarului.

Manole constată plictisit:
Parcă ai zis că nu mai fumezi.



Amanda se enervează iarăşi şi izbucneşte:
Sigur că da, dacă nu mai fumezi tu, gata să nu mai fumeze nimeni în jurul tău. Uite că am poftă să fumez şi asta o să fac! Şi-apoi nu uita cine la cine e acasă!

Manole iese din starea de plictiseală şi sare de pe sofa:
Adică e casa ta, plătită cu banii mei. Parcă nu aşa ne-a fost învoiala, stimată doamnă!

Se aude o sonerie care întrerupe cearta celor doi. Amandoi se privesc lung.

Amanda:
Şi dacă e scumpa ta nevestică, aşa cum obişnuieşte ea să facă vizite fără să afle că s-a inventat telefonul pentru aşa ceva: ca să te anunţi, să nu-i pici pe cap omului din senin! Ce faci?

Înnebunit, Manole caută o ascunzătoare în timpul acesta. Priveşte speriat către sofa. Se aruncă pe covor chinuindu-se să încapă în spaţiul mic dintre podea şi sofa.

Amanda răstindu-se către Manole:
Ce faci dragă? Saltă-te de jos şi ascunde-te în debara, că acolo nu te caută nimeni!

Amanda strigă, întorcand capul către culisele scenei de unde se auzea soneria sunand a doua oară:
Vin! Vin acum!

Îl ia de mană pe Manole, traversează în fugă scena şi deschide uşa care se vede în stanga scenei. Îl invită cu un gest ironic să treacă pragul şi închide uşa după el. În felul acesta spectatorii îl pot vedea după uşă. Amanda îşi aranjează din mers coafura, dispare în culisele scenei (în partea dreaptă). După o clipă revine însoţită de o femeie cochetă, dar cam ştearsă. Elegantă, nou sosita este îmbrăcată cu un costum deux-piese, bleumarin cu picăţele fine albe care se asortează perfect cu pantoful stil sanda şi poşeta delicată, ambele de culoare albă. La gat poartă o eşarfă roşie.

Femeia:
Te pup, dragă!

Amandouă se sărută pe ambii obraji, fără să se atingă, însă.

Amanda o invită cu un gest larg să stea pe canapea, unde ea deja se aşezase. Atentă să nu-şi şifoneze îmbrăcămintea, ia loc pe canapea în partea indicată de gazda sa.

Amanda:
Ce ocazie te aduce pe la mine aşa, inopinant, Diana dragă? (pronunţă Diana în engleză).

Diana:
Nimic important. Am trecut aşa, doar să te văd.

Amanda:
A! Da! Ce drăguţ din partea ta!Se ridică de pe canapea şi trece în spatele canapelei. Aici profitand de faptul că Diana nu putea s-o vadă, Amanda o imită, strambandu-se. Apoi o întreabă cu voce tare, pentru a putea fi auzită şi de Manole.

Amanda:
Dar soţul tău ce mai face, îmi închipui că e teribil de prins cu treburile ţării...
În spatele uşii îl vedem pe Manole cum tresare şi se lipeşte de uşă, încercand să audă mai bine.

Diana:
Nu prea îl mai văd dragă, e tot plecat. Are multe pe cap...

Amanda strecoară cu subînţeles:
Îmi închipui!

Diana:
Nici de copii nu mai are timp, el care petrecea atat de mult timp cu ei... (oftand):
Cand te cheamă ţara n-ai ce face, ştii...

Amanda o aprobă ironic:
Da, bineînţeles! E tare ocupat mititelul, cred că nici în pat nu-l mai prinzi, şi începu să radă privind către uşa după care Manole se făcuse mic.

Amanda ocoleşte canapeaua şi se aşază langă prietena sa.

Zambind, Diana o critică bland:
Ei, frivolă ca întotdeauna... Numai la asta te gandeşti. Dacă nu te-aş cunoaşte de atata timp în mod sigur nu l-aş lăsa pe Adrian nici o secundă cu tine.

Cele două rad.

Amanda:
Nu vrei ceva? O cafea, un gin...

Diana:
Nu, mersi! A!

Diana remarcă paharul din care băuse Manole.
Diana (arătand paharul de pe măsuţă): Ai avut pe cineva la tine? Un bărbat misterios, precis...

Amanda:
Ha, ha, ha! Ce spirit de observaţie admirabil. A plecat dragă de curand.
(pe un ton languros): Păcat că nu l-ai prins, era un bărbat fermecător... şi misterios, ai ghicit!

Se ridică de pe canapea, face o piruetă şi se tranteşte pe sofa.

Diana, foindu-se să-şi caute o poziţie cat mai confortabilă:
Hai, spune-mi! Văd că arzi de nerăbdare să-mi povesteşti despre el...

Amanda zice mormăind:
Aş vrea eu!

Diana neînţelegand, întreabă:
Ce spui?

Amanda adaugă grăbită, dregandu-şi glasul:
E un tip super!

După uşă Manole îşi schimbă poziţia făcand zgomot, astfel încat Diana se întoarce şi priveşte în jur întrebătoare.

Diana:
Parcă am auzit ceva, o fi vreun şoricel? Ai şoareci, dragă?

Amanda răspunde mai tare, astfel încat să fie auzită de Manole:
O fi ajuns vreunul pe la mine, cred că e prin debara.

Manole pune mana la gură speriat.

Diana îşi scutură umerii înfiorată şi spune:
Brrr... un şoricel!

Amanda o linişteşte dand alene din mană:
Lasă-l dragă, e inofensiv, ce poate face acolo unde e!

Manole clătina din cap dezaprobator.

Diana, nerăbdătoare:
Şi, hai spune-mi! Povesteşte-mi mai departe, cine-i fericitul cavaler?

Amanda îşi ţuguie buzele vrand să pară misterioasă:
Asta nu pot să-ţi dezvălui. (descriind în aer o spirală cu mana): Persoană importantă! Deocamdată nu-ţi spun mai multe. Mă-nţelegi, n-am acceptul lui...

Diana:
Am înţeles, deci e însurat!

Amanda ridică din umeri:
Ei, şi?

Diana:
Da, e delicată problema, iar părerea mea o ştii... Mă gandesc de multe ori, dacă mi-ar face Manole aşa ceva, eu cum aş reacţiona! Cred că i-aş suci gatul, dragă!

Manole îşi schimbă iar poziţia, rozandu-şi unghiile.

Diana:
Ei, plec! Am stat mai mult decat mi-am propus.

Diana se ridică, îşi ia geanta. Cele două îşi iau la revedere:

Amanda:
Te-am pupat, dragă...

Amanda se apropie de Diana şi se prefac iarăşi că se sărută pe obraji, după care Amanda o conduce. Ies amandouă din scenă. Manole deschide uşa şi se aşează pe canapea oftand.

Manole:
Uf, ce spaimă am tras! Zi-le femei şi gata! Ca nişte caţe...

Se întoarce Amanda fredonand o melodie.

Amanda:
Ţi-a plăcut în debara? şi o bufneşte rasul.

Manole răspunde supărat:
Uite cum îmi pierd eu timpul, mai bine plec!

Manole se îndreaptă spre ieşirea din scenă aruncand peste umăr:
Mă duc să mă schimb!

Se trage cortina.


Scena III


Avem acelaşi decor. Amanda face conversaţie cu două personaje noi care stau pe canapea. Pe unul din fotolii este aşezată Amanda, îmbrăcată într-o rochie elegantă de culoare neagră. Are părul coafat în coc. Celelalte două personaje sunt sora ei Magdalena şi soţul acesteia – cetăţean străin, care se numeşte Iosuf. Ambii sunt îmbrăcaţi elegant, ca şi Amanda. Magdalena este minionă, şatenă şi bine aranjată, genul femeii preocupată de familie. Are în jur de treizeci şi ceva de ani. Iosuf este de înălţime medie, îmbrăcat în costum de culoare închisă. Are părul încărunţit, poartă barbă şi e de varstă incertă, între patruzeci-cincizeci de ani.

Amanda zice razand:
A fost frumos localul, am să-l trec în agendă. Cum de nu l-am descoperit eu pană acum? Trebuia să vină Iosuf, vezi?

Iosuf are un accent specific vorbitorilor de limbă străină.
Iosuf:
Şi ce mai scrii acum?

Amanda:
A! N-am nimic în lucru. Sunt în tratative pentru un scenariu de film. Să vedem. Trebuie să-mi aleg subiectul din contemporaneitate.

Iosuf întreabă mirat:
Cum? cine mai face film la voi, cand industria filmului e la pămant?

Amanda răspunde plictisită:
Nu ai noştri fac filmul, ci o companie străină.

Iosuf aprobă:
Da, atunci e explicabil.

Amanda se supără brusc:
Adică noi nu suntem în stare! Ce vrei să spui...

Iosuf spune conciliant:
Nu dragă, nu mă refer la asta, doar că nu sunt bani la voi, asta-i! Şi dacă nu sunt bani nu se poate face mare lucru.

Magdalena îşi întreabă sora:
Lăsaţi discuţiile astea plictisitoare, spune cand vine Manole?

Amanda răspunde consultandu-şi ceasul fin de la mană.
Trebuie să apară, în orice caz. Că tot vorbeam de lup...

Auzind soneria, Amanda se ridică şi iese din scenă. Se întoarce repede împreună cu Manole.

Manole spune bucuros către cei doi:
Bună seara!

I se răspunde pe rand, de către Magdalena şi apoi de Iosuf:
Bună seara!

Manole se apropie şi o sărută pe Magdalena pe obraz, după care dă mana cu Iosuf, pe care-l şi îmbrăţişează, după care fiecare îşi reiau locurile: cei doi soţi pe canapea, iar Amanda şi Manole pe cate un fotoliu.

Iosuf îl întreabă pe Manole:
Ei, cum merg treburile la voi, am auzit că vă pregătiţi de intrarea în N.A.T.O. Deveniţi interesanţi pentru multă lume.

Manole se prefăcu mirat:
Da? Şi din punctul tău de vedere suntem interesanţi, Iosuf ?

Iosuf îi răspunde:
Eu n-am nimic împotrivă, mie dacă-mi merg afacerile la voi, îmi convine orice...

Manole:
Bani să iasă, nu ?

Iosuf aprobă:
Bineînţeles! Apropo, ţie cum îţi merg afacerile? Am un aranjament de rezolvat cu tine, de aceea te întreb. Dacă eşti dispus să te bagi...

Amanda răspunde în locul lui:
E rost de ceva bani? Sigur că se bagă, nu iubitule?

Manole o priveşte circumspect şi se adresează lui Iosuf:
Păi depinde ce vrei să-mi propui... Dacă ies bani, sunt de acord, cine n-ar fi... (rade cu subînţeles). Acum, vezi tu, să fie în regulă totul, n-aş vrea să mă compromit...

Iosuf:
Asta o să-ţi dezvălui maine, ne vedem maine, nu? O să discutăm atunci. Acum ar fi timpul să plecăm, Magdalena, nu?

Magdalena aprobă:
Desigur, dragule, cum spui tu! (ridicandu-se): Eu sunt gata!

Se ridică toţi. Cei doi bărbaţi îşi dau mana. Amanda îşi conduce musafirii către ieşirea din scenă. Aceştia spun în timp ce părăsesc scena:

Iosuf:
Noapte bună!

Magdalena:
Noapte bună, surioară!

Amanda:
Noapte bună, dragă! Ne vedem maine la cumpărături, dacă bărbaţii au treabă...

Magdalena:
Da, da! Pa!

Amanda iese şi ea împreună cu Iosuf şi Magdalena. Manole se întinde pe canapea, în timp ce Amanda reintră în scenă.

Amanda:
Ce zici de nătăfleaţa aia de soră-mea, iubitule? Cred că habar n-are de nimic!
N-ai văzut, nu participă la discuţii, tace tot timpul, iar Iosuf îşi face de cap!

Manole (razand):
Şi se dă la tine! Ha, ha, ha! Aici vroiai să ajungi, nu? (continuă cu ton serios): Să nu te prind că-i spui şi ei tampenia pe care mi-ai spus-o mie!

Amanda se aruncă supărată pe unul din fotolii şi spune:
Adică insişti că mi se pare!
Adaugă imediat, smiorcăindu-se:
Asta pentru că nu mă vrei de nevastă, pentru că nu-ţi pasă de mine...

Manole îşi plezneşte o palmă pe frunte, se ridică nervos de pe canapea şi spune aproape ţipand:
N-ai terminat cu ideea asta, văd că ţi-a intrat bine în cap, nu glumă!

Amanda îl imploră pe un ton plangăcios:
Dar eu te iubesc, puişor! Vreau să fiu eu doamna ta, ce e aia că nu poţi!

Amanda concluzionă schimband tonul plangăcios cu unul imperativ:
Dacă vrei, poţi!


Manole (pe ton răstit):
Nici nu poate fi vorba! Nu ştiu de unde ai scos-o şi pe asta de la un timp, că m-ai terminat cu mofturile tale!

Amanda:
Dar nu e un moft! (plangand): De data asta chiar vreau!

Manole se apropie de fotoliul pe care stătea Amanda şi îi puse mainile pe umeri încercand s-o calmeze. Spune împăciuitor:
Bine, bine!

Amanda pare că se linişteşte, apoi sare de pe fotoliu brusc:
A! Maine vă vedeţi la mine, ca să puteţi vorbi în linişte, fără să fiţi văzuţi. Nu e bine aşa? Iar eu o iau pe ameţita aia de soră-mea în oraş, nu?

Manole:
Mda! Cred că aşa facem, ne vedem maine după amiază, oricum maine sunt mai liber fiind sambătă, merg la birou dimineaţă, după care mă opresc la tine. Să vorbeşti cu sora ta, să vă înţelegeţi cumva, în orice caz, aranjezi tu totul, fără discuţie, sunt sigur!

Manole se apropie de ea. O îmbrăţişează, luandu-şi rămas bun.
Manole:
Acum trebuie să plec! Pa, iubito!

O sărută părinteşte pe frunte şi se îndreptă spre ieşire.
Manole:
Ne vedem maine!

Amanda murmură fără chef:
Pa!

După ce Manole părăseşte scena, Amanda intră într-o stare de agitaţie plimbandu-se nervoasă pe scenă.

Amanda (ţipand):
Da! Crezi că o să scapi uşor de mine! Ai impresia că te-ai încurcat cu vreo prostănacă din cele care-ţi dau ţie tarcoale non-stop! Ai să mă ceri de nevastă în genunchi!

Amanda iese val-vartej din scenă lipsind cateva clipe, după care apare cu o casetă video în mană. Ţipă de parcă s-ar certa cu un Manole invizibil.

Amanda:
Stai că te aranjez eu! Lasă că vii tu maine dornic de amor.

Priveşte caseta cu satisfacţie şi continuă:
E, aici o să te vezi! Şi nu numai tu, o să am grijă s-o vadă şi scumpa ta nevestică, dacă mă mai superi mult!

Amanda se plimbă mult mai liniştită pe scenă. Aşează pe măsuţă caseta, după ce-o mangaie cu duioşie, ca pe un copil. Îşi spune chicotind, în timp ce se îndreaptă către ieşire, mergand agale:

Amanda:
Acum mă duc la culcare, maine o să am o zi foaaarte interesantă!

Se lasă cortina.


Scena IV


În acelaşi decor – apartamentul Amandei îi vedem pe cei doi amanţi întinşi, unul pe canapea, iar celălalt pe sofa. Manole este doar în pantaloni, cu bustul gol, iar ea în neglijeul aproape transparent din scena II. Pe jos, aruncate în dezordine, se văd restul de haine.

Amanda aflată pe canapea, se ridică voioasă şi spune către Manole:
Acum apare Iosuf, hai, îmbracă-te!

Ea se apleacă şi strange hainele de pe jos şi le aruncă peste el pe sofa, porucind:
Îmbracă-te! Merg şi eu dincolo să văd cu ce mă îmbrac pentru oraş.

Amanda iese din scenă. Manole se ridică oftand şi se îmbracă cu mişcări lente. Îşi pune cămaşa, sacoul şi se aşază pe un fotoliu. Apare Amanda îmbrăcată elegant. Vrea să se aşeze pe fotoliul celălalt, timp în care se aude o sonerie.

Amanda (veselă, grăbindu-se să deschidă):
Au venit!

Manole se ridică şi face caţiva paşi prin încăpere ţinandu-şi mainile la spate şi aşteptand să se întoarcă Amanda cu noii veniţi: Magdalena şi Iosuf.

Aceştia intră în scenă salutandu-l:
Bună!

Amanda îl îmbie pe Iosuf să se aşeze:
Ia loc dragă, că noi am plecat, avem atatea magazine de văzut... Hai, surioară dragă, să lăsăm bărbaţii cu ale lor!

Amanda şi Magdalena spun pe rand, trimiţandu-le bezele de bun rămas:
Pa! Ne vedem mai tarziu!

Părăsesc scena amandouă. Manole se aşază pe celălalt fotoliu într-o poziţie degajată, picior peste picior.

Iosuf:
Văd că vă merge bine. Aveţi o relaţie frumoasă. Treburile ţării merg în direcţia scontată, bravo domnule!

Manole:
Da, sunt mulţumit, cat de cat... Amanda mă mai supără uneori, dar e fată bună şi renunţă repede să mă şicaneze.

Iosuf întreabă:
În ce sens te supără?

Manole:
Ei, cu ale ei... I-a intrat în cap de la un timp să mă ia de bărbat. Acum văd că e unica ei preocupare.

Iosuf clatină capul a dezaprobare şi zice:
Dar asta nu se poate fiind în poziţia în care eşti tu. Ar însemna să pierzi în faţa alegătorilor voştri, ceea ce nu e bine pentru cariera ta! Acum vin alegerile şi ce faci? Mai e aproape un an!

Manole:
Da şi m-am zbătut mult pentru a ajunge aici, nu pot renunţa aşa uşor, mai ales pentru capriciile Amandei, îţi dai seama!

Iosuf (pe un ton confidenţial):
Las-o pe Amanda, mai ales că ce vreau eu să-ţi propun e o chestiune foarte delicată, de care nu trebuie să ştie nimeni, în nici un caz Amanda, care ca orice femeie, are gura slobodă...

Manole:
Mai făcut curios, Iosuf. Ce e aşa de delicat încat nu poţi să-mi spui dintr-o dată.

Iosuf:
Uite cum stau lucrurile, ca să vorbim pe şleau, aşa ca între doi bărbaţi care au de caştigat mult din treaba asta. Să zicem că eu cunosc pe cineva care ar vrea să-ţi deschidă un cont barosan la o bancă de încredere absolută din străinătate, unde vrei tu. Detaliile le vom discuta după aceea, bineînţeles dacă vei accepta... zambi el cu subînţeles.

Manole:
Păi să auzim, domnule!

Iosuf:
Cunoştinţa asta a mea este bine ancorat în politica ţării mele, şi ar vrea noutăţi despre ce se întamplă la voi aici, noutăţi în sensul că ar vrea să ştie puţin mai devreme despre hotărarile pe care le veţi lua în orice domeniu...

Manole mimează o stare de consternaţie totală şi spune:
Adică îmi ceri să-mi trădez ţara, cu alte cuvinte...

Iosuf:
N-o lua chiar aşa, mai ales că şi cunoştinţa asta a mea ştie diverse lucruri neplăcute despre tine...

Manole, puţin nervos:
Adică mă are la mană, carevasăzică, nu? Cu ce m-ar putea convinge, de exemplu...

Iosuf:
Să zicem că dispune de copia unui contract încheiat între o anumită persoană şi un renumit concern internaţional pentru concesionarea unor spaţii de maximă importanţă pentru economia voastră...

Manole a deschis gura cu gandul de a combate această acuzaţie.

Iosuf l-a contracarat:
Stai! Aşteaptă să-ţi expun toate motivele pentru care ar fi în interesul tău să accepţi. Concesionarea a fost pe hartie doar, în realitate respectivele spaţii au fost vandute imediat după aceea aceleiaşi firme printr-un alt contract a cărui copie se află deasemenea în posesia cunoştinţei mele...

Manole îşi acoperă faţa cu palmele dezolat şi întreabă cu glas pierit:
Despre ce cont e vorba?

Iosuf:
E rost de foarte mulţi bani, pentru care nu va trebui să semnezi nimic. Tu vei transmite doar informaţiile cerute de această persoană prin mine, pentru început. După un timp vei vedea cum decurg lucrurile, poate că eu mă voi retrage, nu ştiu... Dacă te ajută cu ceva să ştii că îmi pare rău de postura în care te pun, nu vreau însă să-mi porţi pică, eu fiind un simplu intermediar, de altfel...

Se lasă cortina.



Actul II
Lovitura de teatru
Scena I


În acelaşi cadru le vedem pe cele două surori, Amanda şi Magdalena care stau pe canapea de vorbă. Ţin în maini ceştile de cafea din care sorb din cand în cand. În faţa lor pe măsuţă se află o tavă cu serviciul de cafea. Amanda e îmbrăcată în ţinută de interior – halat de baie, iar Magdalena este într-un deux-piece roz.

Magdalena întreabă curioasă:
Cum a rămas cu Manole, a cedat presiunilor tale? O lasă pe Diana?

Amanda:
Nu e de acord dragă, mă tot amană, ocoleşte discuţia şi cand nu mai are încotro se ceartă cu mine. Dar cred că o să-l fac eu să cedeze, am găsit un remediu pentru încăpăţanarea lui.

Magdalena zise nerăbdătoare:
Ai zău, care-i soro, ce-i faci?

Amanda (ranjind):
Ei, ăsta-i secretul meu!

Amanda se ridică şi caută sub sofa, la piciorul acesteia. Se întoarce pe canapea cu o casetă video pe care o flutură în faţa Magdalenei. Aceasta o priveşte mirată.

Magdalena:
Ce e cu asta?

Amanda:
Aici e cheia subjugării lui Manole. Cu asta îl voi avea la picioare atat timp cat voi dori eu. Va dansa aşa cum voi vrea eu.

Magdalena îşi pune speriată mana la gură. Cu ochii măriţi şi glasul stins o întreabă:
Doar nu l-ai înregistrat!

Amanda răspunde apăsand cuvintele:
Ba da! Dacă altfel nu vrea, am eu ac de cojocul lui!

Amanda se apleacă şi lasă caseta pe masă.

Magdalena:
Şi dacă ai caseta, ce? Poate că se împacă cu Diana şi tu tot fără el rămai.

Amanda o contrazice enigmatică:
Mă îndoiesc să-l ierte Diana, dar nu-mi pasă, nu ei îi arăt caseta...

Magdalena:
Dar cui?

Amanda, trasand în aer un semicerc cu mana:
Televiziunilor! Presei!

Magdalena (ţipand):
Cum? Eşti nebună! O să te distrugă înainte de a ajunge caseta la vreo televiziune...

Amanda zice hotărată:
Nu şi dacă „nu” va ajunge, că nu va ajunge la nici o televiziune! Ce e pe casetă îi va asigura o moarte... să-i spunem întamplătoare, că de asasinat nu poate fi vorba la noi. Dacă face vreun pas, urmarea rezonabilă e moartea... Aşa că va trebui să cedeze!

Magdalena sare de pe canapea, lasă ceaşca de cafea pe măsuţă şi începe o plimbare nervoasă pe scenă, fiind într-o vizibilă stare de agitaţie.

Magdalena (strigand):
Eşti nebună! Nu-ţi dai seama ce faci? Întotdeauna ai fost o nebună, dar acum nu realizezi în ce te bagi! Cine te crezi? Îţi imaginezi că eşti Mata Hari, cine crezi că eşti tu să te pui cu aştia din varf? Ieşi din cărţile pe care le scrii, văd că ai rămas pe undeva blocată! Ăsta nu e un nevinovat scenariu... Asta e re-a-li-ta-te, fată!

Cu aceeaşi expresie enigmatică întipărită pe figură, Amanda se uită la ea cum se plimbă nervoasă. Soarbe liniştită din ceaşca de cafea, după care o aşază pe măsuţă.

Amanda:
Şi ce crezi că o să fie, n-o să fie nimic! N-ajungem noi să-l vedem la televizor pe Manole, o să fie de acord cu mine. Iar eu îl voi avea la mană tot timpul cu caseta asta.

Magdalena pe acelaşi ton ridicat:
Dar ce dragoste o să mai fie între voi după tot şantajul ăsta, tu ce-ţi închipui?

Amanda:
Draga mea surioară, nu dragostea mă preocupă pe mine acum. Sunt sătulă de dragoste! Bărbaţii te vor ca pe un obiect, te iau de nevastă tot ca pe o achiziţie bună şi după aia se grăbesc să te înşele cu altele care le dau tarcoale. Aşa că nu mai vreau dragoste deloc, îmi ajunge. În schimb vreau o poziţie bună pe care s-o ocup în societate, îi răspunse Amanda aşezandu-se mai bine pe canapea. (continuă gesticuland): Vreau să ies la braţ cu el, fără să mă uit în stanga şi în dreapta să nu ne vadă nimeni împreună. Vreau să mă respecte toată lumea, să mă invidieze toate femeile că sunt femeia de langă el... Asta vreau eu!

Magdalena:
E cam mare sacrificiul, nu crezi? În plus nu înţeleg de ce vrei toate astea, cand tu ş-aşa ai foarte multe dintre ele: eşti o femeie tanără, frumoasă, ai o poziţie respectată, eşti o scriitoare destul de cunoscută, apari în tot felul de interviuri în presă, ai o viaţă mondenă plină, nu ratezi nici o ieşire în lume, nici o petrecere... Ce nu-ţi ajunge, Amanda, de ce nu te mulţumeşti cu ce ai?

Amanda se supără:
Ca tine?

Se ridică în picioare şi se apropie de Magdalena care rămane uimită de reacţia ei. Amanda se opreşte la un pas de sora ei, căreia îi vorbeşte pe un ton crescendo, în timp ce se învarteşte nervoasă în jurul ei.

Amanda:
Să fiu un papă lapte ca tine, să am grijă de casă, să fie totul în regulă, să mă afund în tăcere acceptand umilinţa de a sta la cheremul unui bărbat? Ca tine, Magdalena care-l aştepţi înfrigurată de dor să se întoarcă din ţările în care el are afaceri şi tu nu ştii ce fel de afaceri? Te-a luat şi pe tine vreodată pe acolo, pe unde se plimbă el, ştii ceva despre el, în afară de cum îl cheamă? Stai acasă să-l aştepţi, să-i găteşti ceea ce vrea domnul, să-i ţii patul cald şi să numeri zilele ca Penelopa pană binevoieşte el să se întoarcă! Şi ţi se pare bine ceea ce faci. Uite că şi mie mi se pare bine ceea ce fac! Încheie ţipand Amanda apropiindu-se la o palmă de obrazul Magdalenei.

Magdalena îi ripostează îndepărtandu-se:
Dar ce ai cu Iosuf ? El ce vină are?

Amanda se enervă şi mai tare, se întoarse şi o luă de umeri pe Magdalena scuturand-o.
Amanda:
Ce vină are? Să-ţi spun eu cum mă priveşte pe mine, sora ta, dar pe altele pe care nu le cunoşti tu? Să-ţi spun eu cum îmi face mie avansuri scumpul tău bărbăţel pe care îl ţii atat în braţe!

Magadalena ţipă stupefiată:
Ce? Cum îndrăzneşti! Eşti în stare de orice ca să-ţi atingi scopul. Şi-ţi mai sunt şi soră! Nici nu vreau să-mi închipui ce i-ai face alteia străine...

Magdalena fuge către ieşire plangand. Rămasă singură, Amanda îşi puse mainile în brau şi o maimuţări cateva clipe pe Magdalena încercand s-o imite. Apoi se întinse pe canapea oftand.

Amanda:
Ce mironosiţe în jurul meu! ,,Aia nu, aia nu, vai dragă!” Ce să ne mai facem! La o adică te loveşti de ele peste tot...

Se aude soneria. Amanda se ridică voioasă întrebandu-se:
Dar cine să fie? N-aştept pe nimeni, totuşi!
Se îndreaptă spre ieşire strigand:
Vin acum, oricine-ai fi!

Iese din scenă cateva clipe şi se întoarce imediat cu Iosuf, căruia îi indică fotoliul să ia loc. Iosuf se aşează picior peste picior. Amanda stă pe canapea. Îşi aşează picior peste picior, într-o poziţie studiată.
Iosuf o întreabă în timp ce scoate din buzunarul de la piept al hainei ţigările:
Mai fumezi, Amanda?

Amanda răspunde acceptand ţigara întinsă de Iosuf:
Din cand în cand, da!

Acesta îi aprinde şi bricheta. Amanda trage adanc fumul cu nesaţ, şi spune:
De ce insist eu să nu mai fumez, nu înţeleg! Cand e aşa plăcut, eu mă las... Greşesc, nu? îl privi ea galeş pe Iosuf.

Amanda îl şi întreabă nedandu-i timp să răspundă:
Ce e cu tine aici? Trebuie să te vezi cu Manole şi eu nu ştiu?

Iosuf:
De ce m-aş vedea cu el?

Amanda:
Sau mă căutai pe mine, cumnăţele dragă?

Iosuf (curtenitor):
Poate că te-aş căuta dacă nu m-ai respinge atat de des... De fapt o căutam pe Magdalena. Mi-a spus că trece pe la tine şi eram sigur că o mai găsesc, dar văd că trebuie să mă mulţumesc cu tine, superba ei soră!


Amanda rosti rar privindu-l fix:
Depinde ce ai de gand cu mine...

Iosuf îsi mută locul langă Amanda pe canapea.
Iosuf :
Nimic din ceea ce nu vrei, frumoasă doamnă...
Îi sărută mana curtenitor.

Ea se lasă sărutată după care se apleacă şi stinge ţigara în scrumiera de pe masă. Iosuf profită de ocazie şi o sărută pe umărul dezgolit. Amanda se retrage în colţul canapelei, urmărită de Iosuf, care o acoperă de sărutări.

Cortina se lasă.


Scena II


Avem acelaşi decor, acasă la Amanda. Aici îi vedem pe picior de plecare pe Manole şi pe Amanda. Sunt îmbrăcaţi de seară: ea în rochie lungă cu părul coafat ţinand pe umeri un şal ţesut cu fir argintiu, iar el este în costum închis la culoare. Ea se împarfumează. Termină şi pune sticluţa cu parfum pe măsuţă. El se apropie şi o sărută pe gat inspirand parfumul.

Manole:
Mmm! Ce parfum suav împrăştii, scumpa mea iubită! Miroşi aşa bine...

Amanda (razand):
Ha, ha, ha! Îţi place...

Manole:
Este exact pe gustul meu! Ceea ce de la un timp văd că mi se întamplă tot mai des...

Amanda scotocea în poşetă căutandu-şi rujul. Îşi întrerupe o clipă activitatea pentru a-l privi pe Manole pe sub ochi.
Amanda:
Adică? (adaugă aproape imediat): în sfarşit, l-am găsit!
Şi scoate victorioasă rujul.

Manole:
Adică eşti aşa drăguţă cu mine... Nu m-ai supărat deloc în ultimul timp. Ţi-a ieşit din cap şi ideea fixă cu divorţul meu...

Amanda îşi întrerupe o clipă rujatul şi îl priveşte pe deasupra oglinzii cu ochii micşoraţi.
Amanda (rostind încet): Tu nu te grăbeşti? Parcă trebuia s-o iei pe Diana (îi pronunţă numele în engleză) de acasă, nu? Peste o oră începe spectacolul...

Manole:
Ce bine sună: „spectacolul”! Spectacolul tău! Iată-te şi scenaristă. Succes, iubito! (îi sărută mana): Ar trebui să mă grăbesc, aşa e!

Manole o sărută fugar pe obraz şi iese din scenă spunand din mers:
Ne vedem la premieră, iubito!

Amanda:
Pa!

Amanda (după ce iese Manole):
Abia aştept să-ţi văd reacţia. Dacă vei mai avea vreuna. În mod sigur te voi lăsa cu gura căscată!
Îşi mai priveşte o dată ceasul după care îşi ia poşeta şi iese din scenă.

La cateva minute după ce pleacă Amanda apare Magdalena care se furişează. Se repede la sofa căutand în ascunzătoare caseta care i-o arătase Amanda în scena în care s-au certat. O găseşte şi se ridică oftand uşurată.

Magdalena:
Aha! Ia să vedem ce ai tu aici, surioară dragă...
Merge la măsuţa pe care se află televizorul (care este aşezat cu spatele la public) şi aşază caseta în aparatul video. Ia telecomanda şi îl porneşte. Se aşază pe sofa spunandu-şi cu voce tare:
În seara asta e premiera ta surioară, drept pentru care nici nu vreau să mă gandesc la ce oră vei ajunge acasă. Că sigur va urma şi o petrecere... de felicitare desigur, că doar nu poate ieşi prost premiera filmului. La noi nu există decat aplauze...
Deodată îşi întrerupe vorba rămanand consternată, cu ochii la televizor. Opreşte televizorul şi se ridică pierdută.

Magdalena (murmurand):
Nu se poate, nu cu Iosuf, nu! L-ai înregistrat şi pe el, nemernico! Eşti îngrozitoare, nu-ţi mai ajunge nimic, vrei din ce în ce mai mult, totul eventual, zise Magdalena pe un ton din ce în ce mai ridicat.
În final, deja ţipa în timp ce căuta cealaltă casetă în ascunzătoarea de sub sofa:
Lasă că ţi-arăt eu ţie, te liniştesc eu definitiv...
Se ridică, scoţand un sunet de victorie:
Aha! Ia să vedem caseta asta e cea pe care o caut, sau e cu alt dezmăţ, nesătulo...
Aşază caseta în video şi o porneşte exclamand:
Am găsit-o! Asta e! Ia să derulăm noi...
Apasă telecomanda deruland caseta. La un moment dat se aude discuţia avută de Manole cu Iosuf. Magdalena se aşază pierdută pe sofa privind fix televizorul.
Magdalena îngană stupefiată:
Nu se poate, te-am prins şi pe tine Iosuf mamă, ce-ţi poate pielea... Ei, lasă că vedeţi voi ce face proasta...

Scoate caseta din aparat, le pune pe amandouă în poşetă şi părăseşte scena nervoasă.

Se lasă cortina.


Scena III


În acelaşi decor, adică apartamentul Amandei îl vedem pe Manole care măsoară scena cu paşi nervoşi, fiind într-o stare furioasă. Impasibilă, Amanda îl priveşte de pe unul din fotolii fumand. Sunt îmbrăcaţi de zi, ea în costum deux-piese cu pantalon, iar el în costum.

Amanda:
Hai dragă, calmează-te că nu-i sfarşitul lumii!

Manole (ţipand):
Tu vorbeşti? Îndrăzneşti să mai vorbeşti? după ce ai pus în scenariu toată viaţa mea şi tot ce fac? Vrei să mă distrugi, nu-i aşa? Ăsta era marele scenariu la care lucrai de zor, nu? Cand vroiam să trec pe la tine şi mă refuzai, asta făceai tu, lucrai la trădarea mea!

Se apropie de ea sprijindu-se de braţele fotoliului şi privind-o în ochi. Amanda îi susţine privirea. El pufneşte supărat şi se întoarce cu spatele la ea reluandu-şi mersul agitat.

Manole:
Nu-ţi pasă de nimic, numai la tine te gandeşti! Trebuia să-mi dau seama de cand te-am cunoscut că eşti periculoasă...

Amanda (strigand nervoasă):
Parcă tocmai asta te-a atras, dragule! Acum nu mai vrei? Eu m-am ţinut un an după tine? Eu? Şi mai scuteşte-mă cu scenele astea melodramatice că nu te prind deloc! Cine îmi ţine mie ditamai discursul de moralitate... Tu, care eşti în stare să calci peste orice pentru a-ţi satisface orgoliile tale obsedante!


Manole (strigand):
Şi tu cu ce eşti mai prejos decat mine? Nu din cauza orgoliului tău am ajuns aici? Nu tu ai vrut cu orice preţ să divorţez, ca să fii tu pe primul plan peste tot? Nu ţi-am explicat că nu pot face asta deocamdată? Că înseamnă să mă sinucid politic! Şi nu pentru mine, tot pentru tine! Că dacă aş fi un simplu afacerist nici nu te-ai fi uitat la mine! Pentru că tu vrei puterea, draga mea, ţi-a intrat în sange puterea!

Amanda (ironic):
Din punctul ăsta de vedere semănăm, iubitule. Nu te-ai da jos de unde te-ai proptit nici mort!
Amanda se ridică de pe fotoliu:
Amanda (autoritar):
Şi mai termină dragă cu scenele astea de isterie, că nu ştiu de ce le faci! Nu s-a întamplat nimic, prostănaca de nevastă-ta nu s-a prins, altcineva nu ştie... eu nu înţeleg ce vrei! Ce-ai cu mine?

Manole:
Tu nu-ţi dai seama că nu pot avea încredere în tine?

Amanda pufneşte dispreţuitoare:
Ei, na! Ce-am avut şi ce-am pierdut! Cand ai avut tu încredere în mine, scumpule?

Manole se apropie de ea şi îi prinse mainile într-un gest implorator. O întreabă pe un ton rugător:
Da, eu care te-am iubit aşa de mult şi mi-am riscat totul pentru tine, asta merit eu din partea ta?

Amanda se zbate să scape din stransoarea lui, îl ocoleşte şi spune:
În locul meu putea fi alta sau alta, m-ai vrut că nu mă puteai avea altfel, nu că nu mai puteai tu de mine, fascinanta Amanda Pandrea.

Manole:
Cum poţi să spui aşa ceva! Eşti ca o... ca o...

Furios, Manole nu reuşea să-şi găsească cuvintele. Amanda îl privea amuzată. Se aşeză pe canapea şi îi sugeră din varful buzelor:
Caţă?

Manole repetă nervos:
Ca o caţă, da! Dar văd că-ţi baţi joc de mine în continuare! Am plecat!

Manole se îndreaptă către ieşire. Amanda îl priveşte în continuare amuzată.

Amanda:
Poate te mai gandeşti cu divorţul, ce zici?

Manole se opreşte şi răspunde răstit, fără să se întoarcă:
Nici gand!

Părăseşte scena.
Se trage cortina.


Scena IV


În acelaşi decor, Amanda stă întinsă pe sofa fiind îmbrăcată în halat de baie, cu părul strans într-un prosop, uitandu-se la televizor. Cu telecomanda în mană ea schimba pe rand programele, nemulţumită.

Amanda:
Nici o reacţie la scenariul meu, ce-nseamnă asta! Nu mă ia nimeni în seamă?

În timp ce vorbea se aude soneria. Lasă telecomanda alături pe sofa şi se dă jos oftand.
Amanda:
Să nu-l văd iar pe crizatul ăla de Manole!

Iese o clipă din scenă şi se întoarce urmată de Magdalena.

Amanda (ironic):
Asta da surpriză, surioară! Cum de te-ai îndurat să mă vizitezi? Să nu spui că mi-ai iertat ,,crimele” făcute? Dar ce elegantă suntem în astă seară... Ia să te vedem...

Se învarte în jurul ei privind-o cu admiraţie.
Superb! dădu verdictul.

Magdalena se aşează tăcută pe canapea. Toată înfăţişarea ei trădează o siguranţă de sine care o miră pe Amanda.

Amanda:
Dar ce e soro cu tine, parcă eşti altă persoană! Străluceşti, pur şi simplu...

Magdalena zambind misterios o anunţă laconic:
Am venit să-mi iau rămas bun!

Amanda tresări la auzul veştii şi se aşeză langă ea pe canapea afişand o curiozitate bruscă.
Amanda:
Unde pleci?

Amanda văzand că nu primeşte răspuns la întrebarea ei, adaugă imediat:
Iosuf unde e? Să nu-mi spui că se îndură să te ia şi pe tine...

Magdalena (razand):
Ha, ha, ha! Credeam că ştii mai bine decat mine, surioară dragă!
Se apleacă pe canapea pană ajunge faţă în faţă cu Amanda.

Magdalena se ridică de pe canapea şi se plimbă cu paşi înceţi prin faţa canapelei. Amanda o priveşte cu surprindere.

Amanda (cu voce pierită):
Ce înseamnă asta, Magdalena? Ce sunt vorbele astea în doi peri din partea ta? Ce vrei să-mi spui?

Magdalena:
Păi mă mir surioară dragă, mă mir că nu ştii unde e Iosuf, că ar fi trebuit să-ţi spună, nu? Doar vă era bine împreună cand vă băteaţi joc de mine!

Amanda zice cu jumătate de gură:
Nu ştiu ce vrei să spui!

Magdalena (ridicand glasul):
A! Nu mai ştii! Ai şi uitat nesătulo, de cate ori m-aţi înşelat chiar pe canapeaua asta!

Magdalena se opreşte în faţa Amandei. Aceasta se stranse într-un colţ şi îşi ferea privirile de sora sa.
Magdalena:
Numai nimfomania ta te-a pierdut! Ce-ai căutat să-l înregistrezi şi pe Iosuf? Trebuia să-l ai şi pe el la mană, sau ce? Că dacă nu-l înregistrai nu se întampla nimic...

Amanda sări dintr-o dată de pe canapea urland:
Ce? Ai umblat la casete!

Se apleacă langă sofa căutand în ascunzătoare. Nu le găseşte şi se întoarce ameninţătoare către Magdalena, căreia i se adresează cu duritate în timp ce se apropia încet de ea.


Amanda:
Nemernico! Mi-ai umblat la casete!

Magdalena face un pas înapoi şi spune cu un zambet dispreţuitor:
Crezi că am venit singură? Însoţitorul meu e la uşă, doar un zgomot dacă aude te trezeşti cu el aici! Te sfătuiesc să stai jos cuminte!

Amanda renunţă la intenţia de a-şi lua la bătaie sora şi se aşează mai calmă înapoi pe canapea. Îşi întreabă sora cu o voce gatuită de surpriză.
Amanda:
Unde sunt casetele? Dă-mi-le!

Magdalena se caută în poşetă şi scoate două casete pe care le vantură pe la nasul Amandei. Aceasta încearcă să le prindă, dar Magdalena le trage din faţa ei cu o mişcare bruscă.

Magdalena:
Ai răbdare, surioară, că-ţi las şi ţie să le mai vezi din cand în cand, să nu mă uiţi de tot...

Amanda întreabă rugător:
Ce vrei pentru ele?

Magdalena izbucneşte în ras:
Ha, ha, ha! Crezi că de la tine aş lua ceva? Nu dragă, tu eşti ultima cu care discut... Ţie îţi las doar suvenir aceste copii să te mai delectezi din cand în cand amintindu-ţi...

Amanda vrea să o apuce de păr pe Magdalena.
Amanda (ţipand):
Ceee?

Magdalena se fereşte la timp şi cand să fie atacată din nou, îi aminteşte ridicand arătătorul:
Hei, nu ţi-am spus că nu sunt singură? Ia loc şi ascultă-mă, ş-aşa nu am timp prea mult la dispoziţie, (consultandu-şi ceasul) peste o oră trebuie să fiu în avion.

Amanda cu o expresie de surpriză totală pe chip se prăbuşi mai mult decat se aşeză pe canapea, cu gura deschisă.

Magdalena:
Mai întai şi mai întai, Iosuf a dispărut din viaţa mea plecand definitiv din Romania, astăzi la pranz. Apropo, am mai mulţi bani decat am visat vreodată pe care îi voi cheltui aşa cum vreau pe o frumoasă insulă exotică. De fapt asta mă face să-mi amintesc că trebuie să mă grăbesc cu mărturisirile, căci pierd avionul, dragă! Cat despre tine, zi mersi că n-a trebuit să-i arăt caseta şi Dianei, că acum erai păruită deja!

Magdalena razand făcu o piruetă şi continuă, în timp ce Amanda o privea stupefiată, incapabilă să facă vreo mişcare:
Nu din cauza ta nu i-am trimis-o Dianei, ci pentru că scopul meu fiind atins n-am mai considerat necesar să sufere şi ea, mai ales că eu personal nu aveam nimic cu ea. Aşa că rămai cu bine scumpa mea surioară!

Magdalena se îndreaptă spre ieşire, anunţandu-şi sora din mers:
Vreau să ţi-l prezint pe însoţitorul meu împreună cu care o să mă distrez un timp prin lume!

Iese o clipă şi se întoarce de mană cu un bărbat superb.
Magdalena (razand):
Alex, fă cunoştinţă cu sora mea!

Însoţitorul Magdalenei îi sărută mana Amandei care este incapabilă să facă vreo mişcare. Îi priveşte pe amandoi cu gura căscată.

Magdalena:
Aşa că fericirea mea stătea în aceste casete, draga mea, pentru care am venit
să-ţi mulţumesc!

Magdalena (privindu-l pe tanărul care o însoţeşte):
Mergem?

Acesta îi oferă braţul îndreptandu-se amandoi spre ieşire. Magdalena face caţiva paşi şi se opreşte privindu-şi ceasul. Îşi desprinde braţul, îi face semn lui Alex
s-o aştepte şi se întoarce către Amanda.

Magdalena:
Dragă surioară, era să uit!
Veselă, Magdalena face o piruetă, după care porneşte televizorul.
Magdalena:
Era să uit partea care îmi place cel mai mult: încep ştirile. Vino, draga mea surioară să vezi cum l-ai pierdut şi pe Manole.

Amanda o priveşte cu ură. Se ridică de pe canapea şi vine în faţa televizorului, aşezandu-se pe sofa. Magdalena îi pune telecomanda în maini şi iese de braţ cu tanărul care o însoţeşte.



Magdalena:
Adio, surioară şi noroc!

După ce ies cei doi, se aude sonorul televizorului. Crainica tocmai anunţa o ştire de ultimă oră:
,,În după amiaza aceasta, Manole Costache şi-a anunţat demisia pe fondul unor victorii ratate de omul politic în lupta începută acum un an cu sărăcia...”

Amanda se aruncă pe sofa urland:
Nu! Nu se poate! Ticăloasa!
Plange nervos lovind cu pumnii sofaua.

Se lasă cortina.


SFaRŞIT

  Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

       Webmaster (editor) : conceptia paginilor, redactarea Revistei Agero :  Lucian Hetco   [ Impressum ]    

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.