Pagina de front  | Istorie | Proza si teatru | Jurnalistica | Poezie | Economie | Cultura | In limbi straine | Comentarii | Actualitatea germana

Vräjitorul din Roz
de Simona Anomis (Germania)

 

Impresii si pareri personale in FORUM

 


Nu am intentia sa plagiez o poveste celebrä , nici sä mä scuz pentru ca sunt un om al secolului douazeci sí unu , care mai crede în minuni .Trebuie sä recunosc cä am avut norocul sa adun în mintea si sufletul meu destulä fantezie pentru a crea o nouä lume. Nu ca as fi un fel de zeu cu drept de viatä si moarte asupra lumii create , doar putin îndrägostitä de frumusetea cuvintelor sunt si de puterea lor asupra noastra.
Si pentru cä sunt , pe deasupra, si un om norocos va spun cä am avut ocazia sä întâlnesc în zilele noastre ,modernul secol al vitezei si-al stresului , un vräjitor!
Da, un vrajitor în adevärata putere  a cuvântului , unul simplu si blând, färä înfätisare fioroasä , ca un batrânel linistit , ce spune povesti nepotilor.

Ciudat e cä nu-mi amintesc exact împrejurärile în care l-am cunoscut , chiar si locul mi-a dispärut din minte  (poate din cauza unei vräji , cine stie) dar ochii lui calzi, ascunsi în spatele sprâncenelor albe , mâna lui încretita în riduri märunte de trecerea timpului, mi-a rämas în amintire. Vocea lui , dospind a bunätate, îmi soptise atunci: " Stiu ce-ti doresti ! Nu sunt nici zâna cea bunä , nici pestisorul de aur , dar stiu cä-ti doresti sä dezlegi misterele acestei lumi!... Nu pot sä-ti împlinesc dorinta! Nu fi dezamägita. Am ceva pentru tine! Priveste aceasta pälärie fermecatä. În ea am ascuns întelepciunea vietii. Totul este sortat , în ordine alfabeticä.Am si eu un tic. Sunt ordonat si pedant.Vârsta e de vinä , întelegi?"

Färä sa astepte vreun räspuns de la mine mi-a mângâiat fruntea , citindu-mi parcä toate întrebärile si neräbdarea ce se adunaserä în spatele fruntii mele încrezitä a mirare si mi-a povestit mai departe despre paläria lui fermecatä , despre minunile ascunse în ea , sub formä de lozuri câstigätoare si necâstigätoare , ghicitori scornite pentru ascutimea mintii , învätäturi de minte, agätate dupä semne de întrebare...Si-a povestit , a povestit ametindu-mä, asa cum povetsesc batrâneii, färä sä tinä cont de pasiunea vulcanica din temperamentul tinerilor, de neräbdarea si curiozitatea lor färä margini. Setea de cunostere îmi usca sufletul , când iatä , s-a îndurat de mine , vräjitorul cel bun si mi-a spus:" Hai , trage un loz , dar vezi ,  ai grijä , doar unul pentru început, cä e greu sä întelegi totul dintr-odatä. Si vom începe cu litera A din alfabet! Bine?"

Nu stiu zäu ce i-am räspuns atunci , dar îmi amintesc ce-am gândit: "Cum sä pierd ocazia extraordinarä de a gusta din întelepciunea vietii si sä mä multumesc cu un singur loz?"
Asa cä am actionat repede si hoteste cufundându-mi mâna în pälärie si scotând-o  victorioasä, plinä de lozuri. Vräjitorul nu s-a supärat ,asa cum m-am asteptat. A zâmbit doar, scuturând a pârere de räu din cap si mi-a spus:
" Am bänuit cä asa vei face , dar n-aveam dreptul sä te opresc. Te-am prevenit doar. Asa sunteti voi oamenii. Lacomi, mici la suflet , iubitori de cuvinte mari si vorbärie goalä! Crezi cä vei reusi vreodatä sä dezlegi misterul vietii ? Fapta ta nesäbuitä o sä aibe urmäri grave. Ti-ai pregätit sufletul pentru ceea ce vine?
Deschide primul loz , haide!"
Atunci nu m-am läsat impresionatä de vorbele vräjitorului , tremurând de neräbdare sa väd câte lozuri câstigätoare am tras si mai ales ce aveam de câstigat. Nemurirea?...Taina universului?... Primul loz... Un cuvânt säri neasteptat în fata mea si prinse viatä! Asa cum mi-a spus vräjitorul , începeam de la la A:
Amintiri!
M-au näpädit dintr-odatä amintiri din copilärie. Amintiri vii ,amintiri clare , träite si întelese de mintea mea de om matur. Temerile mele din copilärie , frica de întuneric , de umbre , frica de a creste mare , de responsabilitatea , toate m-au näpadit , toate temerile copiläriei mi  s-au agätat de suflet , asteptând sä le înteleg. Dar cum? As vrea sa reflectez în liniste asupra fricii , s-o înving când mä trezesc cu alt cuvânt :Bagdad!
Unde  e ordinea promisä?De ce urmeazä B-ul asa de repede! Nu mi-am depänat încä amintirile! Cuvintele pornesc spre mine , ca gloantele oarbe ale unei arme de foc automatä.Oarbe...pentru cä nu mä ucid , doar mä lovesc în piept , în dreptul inimii , bolnave oricum de dorul de tarä.Bagdad ,  orasul celor o mie si una de nopti albe si feerice , înmiresmat cuvânt al Orientului, mirodenia lumii arabice ,
perla misterioasä a vremii , orasul lui Aladin cu lampa lui fermecatä , a lui Ali-Baba , cel descurcäret, jefuind patruzeci de hoti , al dragostei si-al Sheherezadei , al frumusetii divine , a basmului si-al pläcerilor absolute oras , bombardat de o mie si una de bombe!
O mie si una de bombe!...O mie si una de nopti , de zile , ce vor urma...cine stie câte victime...o mie sau una?
As vrea sä pot vorbi despre copiläria mea , în primävara vietii mele , atunci când umblam descultä pe aleele präfuite , cu asfaltul cräpat , dar umbrite de castani în floare , de vremurile naivitätii , când nu mä interesa cä pärintii îsi petreceau jumätate din zi la coadä , sä ne cumpere mâncare , când carnea , salamul ,laptele , brânza, fäîna si uleiul erau pe cale de disparitie , atunci când apartineam, färä sä vreau ,unei natii asuprite , unei specii de oameni toleranti , muncitori , iubitori si creativi , care färä sä fie prosti acceptau un regim comunist de dragul linistii...care ar fi dorit libertatea.
As vrea sä pot sta linistitä de vorbä cu timpul sau chiar cu un vräjitor din zona Roz a tineretii mele , dar gândurile tresar cu teamä! De ce nu pot acum când mi s-a dat libertatea cuvântului sä pun cu precizie punctul pe I , de ce nu putem gusta din nectarul libertätii , în liniste , färä räzboi?
Ascult!Ascult freamätul mintii mele , a universului sau al revoletei omenesti. Simt acea stare de neliniste , care-mi dä târcoale , ca un câine turbat , asteptând sä mä muste si ...
Astept,astept sä se întâmple o minune , asa cum s-a întâmplat pe vremea basmelor în Bagdad , sä se opreascä orice
Atentat,la pace si la fericire , la viata oamneilor de rând , care nu vor räzboi...
Alerg , împotriva vântului si a firii , a acelor de ceasornic, în speranta cä o sä întâlnesc un Aladin cu o lampä fermecata , sä cheme un duh bun, care sa ducä toatä durerea , toate armele , toate bombele în desert si pierdute sä le facä...sä vinä simpaticul de Ali-Baba si sä le fure soldatilor munitiile si uniformele , apoi sä apara fermecätoarea Sheherezadä , care sä le vräjeascä mintile , sä-i îmbete cu povesti frumose , sä uite de rärboi, de misiunea lor , c-au venit sä ucidä.
 

Apoi ,

Dragul meu vrajitor din Roz , care mi-ai iesit în cale , fä o scamatorie si lasä lumea sä uite de necaz, de urä si de furie...
Adu-mi,copiläria înapoi ,
Acceptä-mi,
visele si povestile , dä-mi înapoi
Amintirile
Copiläriei mele!..
Asa ,m-am rugat si mi -a räspus: " Eu arät drumul cel drept dar nu pot obliga pe nimeni sä-l urmeze.Ai încredere în
Ascutimea
mintii omenesti , în dorinta de pace , ce säläsuieste adânc în fiecare din noi ! Pästreazä-ti entuziasmul pentru urmätoarea poveste!"

Acum...
E doar trist în lume.
Astäzi ,
a început un räzboi în orasul povestilor...


Simona Anomis
(Germania)
 

   

 indexrevista agero | poezie | proza | cultura | istorie | jurnalistica | anunturi

AGERO Stuttgart® -  Deutsch-Rumänischer Verein e.V. Stuttgart.

WEBMASTER : Conceptia sitului, redactarea Revistei Agero :  ec.Lucian Hetco   [ Impressum ]

Prezentarea grafica, design:  Lucian Hetco.